#ortit
- Aes triplex — Expresie metaforică provenită din scrierile poetului latin Horațiu (Ode, I, 3), însemnând literal 'bronz întreit' sau 'aramă întreită'. În sens figurat, conceptul structural descrie un curaj extrem, o îndrăzneală ieșită din comun, o rezistență morală de nezdruncinat sau o inimă protejată de o armură spirituală impenetrabilă în fața pericolelor iminente ori a morții. Termenul a fost preluat pe scară largă în literatura universală și eseurile filozofice pentru a ilustra tăria de caracter.
- agivit — Care a devenit agil, vioi, iute sau îndemânatic; personaj, animal sau organism care s-a dezmorțit și și-a recăpătat pe deplin flexibilitatea fizică ori vivacitatea mentală. În context istoric sau dialectal, termenul descrie starea unui corp revitalizat, gata de acțiune rapidă după o perioadă lungă de inactivitate.
- allanit — Mineral din grupul epidotului, de culoare neagră, brună sau cenușie, cu luciu rășinos sau submetalic, ce conține procente semnificative de elemente de pământuri rare (ceriu, lantan, neodim, ytriu), precum și urme de toriu sau uraniu, ceea ce îi conferă un caracter slab radioactiv. Cristalizează în sistemul monoclinic și apare ca mineral accesoriu în roci magmatice (granite, pegmatite) și metamorfice.
- amorțit — Care a fost supus procesului de amorțire; membru corporal sau țesut cutanat care și-a pierdut temporar ori permanent sensibilitatea tactilă și motricitatea voluntară din cauza unei presiuni mecanice, a frigului ori a unei afecțiuni neurologice. În sens figurat, descrie o persoană sau o facultate psihică lipsită de energie, apatică, toropită sau inertă.
- amorțitor — Care produce amorțeală, care diminuează sensibilitatea fizică ori capacitatea de reacție neuromusculară; substanță farmacologică sau agent extern care acționează ca un anestezic local temporar. În sens tehnic sau arhaic, termenul poate fi utilizat sporadic ca sinonim pentru un element care atenuează ori absoarbe un impact mecanic sau acustic.
- amorțitoriu — Variantă ortografică și fonetică veche a adjectivului 'amorțitor'; care are proprietatea sau facultatea de a amorți, de a reduce sensibilitatea fizică ori de a toropi simțurile. În textele medicale și literare de secol nouăsprezece, descria acțiunea frigului extrem, a fricii paralizante sau a substanțelor sedative și anestezice timpurii asupra corpului uman.
- amorțitură — Formă populară, arhaică sau regională care desemnează starea de amorțeală, rezultatul procesului de amorțire sau o porțiune corporală temporar nesimțitoare. În graiurile locale, cuvântul descrie senzația fizică neplăcută de furnicare sau înțepătură ce apare în membre în urma reluării circulației sângelui.
- amoțit — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru adjectivul 'amorțit'; care și-a pierdut temporar sensibilitatea fizică, capacitatea de reacție tactilă și mobilitatea musculară din cauza frigului sau a unei presiuni mecanice prelungite pe un traseu nervos periferic. În sens figurat, descrie o persoană toropită, lipsită de energie sau o activitate aflată în stagnare.
- amurțit — Formă arhaică sau regională pentru adjectivul modern 'amorțit'; care și-a pierdut temporar sensibilitatea fizică, mobilitatea sau vioiciunea din cauza frigului, a imobilității prelungite sau a proastei circulații a sângelui. În sens figurat, descrie o persoană sau o comunitate aflată într-o stare de letargie, toropeală spirituală, pasivitate sau indolență intelectuală.
- anesteziat — Care a fost supus procesului de anestezie; pacient, organism viu sau segment anatomic aflat sub influența unei substanțe anestezice, având sensibilitatea dureroasă ori conștiența suprimate temporar. În sens figurat, descrie o persoană lipsită de reacție, indiferentă, apatică sau incapabilă să mai simtă emoții puternice din cauza unui șoc moral ori a unei traume.
- anortit — Mineral din clasa silicaților, reprezentând termenul calcic pur al seriei izomorfe a feldspaților plagioclazy (silicat de calciu și aluminiu). Cristalizează în sistemul triclinic, are o culoare albă, cenușie sau roșiatică și este un constituent structural comun în rocile magmatice bazice și ultrabazice (cum sunt gabbrourile și bazaltele), precum și în unele roci metamorfice sau materiale meteoritice.
- aortită — Inflamație acută sau cronică a peretelui aortei, declanșată de infecții bacteriene (cum ar fi sifilisul în formele clasice) ori de procese autoimune sistemice (cum este arterita Takayasu). Această afecțiune deteriorează tunica medie a arterei, slăbindu-i rezistența structurală și favorizând apariția anevrismelor sau a ocluziilor vasculare.