#ou

• a abonda — A exista din belșug, a se găsi în cantități mari sau în număr mare; a fi foarte bogat în ceva.
• Ab irato — Expresie latină tradusă prin 'la mânie' sau 'sub impulsul furiei'. În psihopatologie, psihologia clinică și psihiatria medico-legală, termenul descrie acte, declarații sau agresiuni comise în timpul unui afect puternic, când starea emoțională intensă (furia oarbă, criza de furie) îngustează temporar câmpul conștiinței și reduce capacitatea pacientului de a-și controla impulsurile sau de a evalua consecințele acțiunilor sale.
• ab ovo — Expresie latină provenită din scrierile lui Horațiu, însemnând literal 'de la ou'. În embriologie și toxicologia dezvoltării, se referă la analiza unui proces biologic, biologic celular sau a acțiunii unui agent teratogen (toxic care produce malformații) urmărit chiar de la stadiul de celulă-ou (zigot) sau din momentul fertilizării, pentru a înțelege mecanismul complet de alterare a dezvoltării intrauterine.
• ab urbe condita — Expresie latină însemnând literal 'de la întemeierea cetății' (referire la fondarea Romei în 753 î.Hr.). În context academic și în istoria științelor medicale, termenul este utilizat metaforic pentru a data sau a descrie un eveniment, o instituție sau un sistem de gândire analizat chiar de la momentul oficial al înființării sau structurării sale fundamentale.
• abac — Instrument manual vechi folosit pentru efectuarea calculor aritmetice, format dintr-un cadru cu tije pe care culisează bile. În medicina modernă, neuropsihologie și terapie ocupațională, abacul este utilizat ca dispozitiv terapeutic tactil pentru reabilitarea cognitivă a pacienților cu accident vascular cerebral (AVC), traumatisme craniene sau demențe incipiente, ajutând la recăpătarea motricității fine și a funcțiilor executive matematice.
• abandonat2 (s.n.) — Concept psihanalitic și clinic ce desemnează totalitatea trăirilor interioare, a complexelor afective și a modificărilor structurale de personalitate care se instalează la un individ ca urmare directă a părăsirii sale timpurii. Nu se referă doar la acțiunea exterioară, ci la realitatea psihică internă interiorizată de pacient, definită prin vulnerabilitate constantă în fața respingerii.
• abandonic2 (s.m.) — Persoană care suferă de un complex de abandon și ale cărei relații interpersonale sunt dominate de frica patologică de a fi părăsită sau respinsă. În mediul clinic, un abandonic manifestă adesea mecanisme de apărare disfuncționale, precum autosabotajul relațional, posesivitatea extremă sau cererile constante de reasigurare a afecțiunii.
• abandonică — Forma feminină pentru adjectivul sau substantivul abandonic; femeie marcată de o hipersensibilitate anxioasă la separare sau separări timpurii. În terapia de cuplu, o structură abandonică necesită intervenții axate pe întărirea autonomiei Eului și pe stabilirea unor granițe interpersonale sănătoase pentru a tempera frica de respingere.
• abator — Unitate industrială specializată, dotată cu instalații adecvate pentru sacrificarea animalelor, prelucrarea cărnii și controlul veterinar al carcaselor. În igiena publică și epidemiologie, abatorul reprezintă un punct critic de control sanitar, fiind reglementat strict pentru prevenirea epidemiilor de trichineloză, salmoneloză, antrax sau encefalopatie spongiformă bovină (boala vacii nebune) și pentru eliminarea deșeurilor biologice.
• abătut — Termen clinic utilizat pentru a descrie starea unui pacient care prezintă o dispoziție deprimată, apatie, tristețe profundă, descurajare și o scădere marcată a energiei psihomotorii. În semiologia psihiatrică, comportamentul abătut este un indicator de bază (simptom prodromal sau central) pentru episoadele depresive majore, distimie, tulburările de adaptare sau sindromul de burnout, fiind adesea asociat cu bradipsihia (gândire lentă) și hipomimia (expresivitate facială redusă).
• Abbe — Termenul se referă la eponime medicale derivate din numele unor personalități științifice: în chirurgia plastică, 'lamboul Abbe' (operat de Robert Abbe) este o tehnică de reconstrucție a buzei; în optică medicală și oftalmologie, 'numărul Abbe' sau 'condensatorul Abbe' (Ernst Abbe) definește dispersia luminii în lentile și sistemul de iluminare al microscoapelor clinice.
• Abd El-Kader — Conducător algerian (1808-1883) recunoscut în istoria umanitară pentru impunerea unor reguli stricte de conduită în timpul războiului, incluzând interzicerea mutilării cadavrelor, obligativitatea tratamentului medical egal pentru prizonierii răniți și respectarea dreptului la îngrijire, anticipând elemente din Convențiile de la Geneva.
• abdominouterotomie — Variantă terminologică sinonică pentru 'abdominohisterotomie', desemnând operația chirurgicală de incizare a uterului prin abord transabdominal (tăierea peretelui abdominal și a peretelui uterin). Folosit în literatura medicală românească din perioada de tranziție neologică, termenul este strâns legat de evoluția tehnicilor de cezariană și de managementul complicațiilor ginecologice majore, fiind studiat în corelație cu traumatismele chirurgicale abdominale acute și incidența psihozelor de lăuzie.
• Abesalom — Nume propriu masculin de origine ebraică (Avșalom, semnificând 'tatăl păcii'), purtat de al treilea fiu al regelui David, renumit pentru frumusețea sa fizică excepțională, părul său extrem de lung și sfârșitul său tragic (prins cu părul în ramurile unui stejar în timpul unei revolte împotriva tatălui său). În semiologia psihanalitică timpurie și în psihopatologia metaforică, numele a fost utilizat ocazional pentru a descrie conflictele parentale nerezolvate, mândria narcisică distructivă sau complexul de rebeliune violentă împotriva autorității paterne.
• abia-abia — Formă compusă prin reduplicarea adverbială a termenului 'abia', utilizată pentru a exprima o limită extremă, un efort suprem sau o realizare la limita absolută a posibilităților fizice ori cognitive. În fișele clinice și rapoartele de recuperare medicală, este folosit ca un calificativ descriptiv informal sau semiclinic pentru a sublinia că o funcție biologică, un reflex sau o mișcare voluntară se manifestă într-un grad infim, aproape imperceptibil (de exemplu, un pacient extenuat care abia-abia mai respiră).
• abieluța — Denumire populară arhaică și diminutivală utilizată regional în comunitățile montane pentru a desemna o specie mică sau un lăstar tineresc de brad (Abies alba), ori o infuzie medicinală slabă preparată din ace acești lăstari. În medicina empirică din sate, extractul de abieluța era administrat sub formă de sirop sau ceai tonic pentru calmarea tusei convulsive la copii, ameliorarea bronșitelor acute și stimularea poftei de mâncare în stările de convalescență.
• abientin — Termen tehnic de specialitate care desemnează un compus organic, un derivat acid sau o substanță rășinoasă extrasă ori izolată din structurile celulare ale coniferelor, în special din genul Abies (brad). În chimia farmaceutică și farmacognozie, proprietățile abientine sunt analizate datorită potențialului lor antiseptic, antiinflamator și expectorant, acizii din această clasă servind ca precursori în sinteza unguentelor dermatologice și a preparatelor inhalatorii pulmonare.
• abietacee — Denumire arhaică sau veche clasificare sistematică utilizată în trecut în literatura medicală și farmaceutică românească pentru a desemna familia coniferelor (în prezent Pinaceae). În tratatele vechi de botanică medicală, termenul grupa arbori rășinoși precum bradul sau molidul, recunoscuți pentru proprietățile lor balsamice, antiseptice ale căilor respiratorii și expectorante, fiind intens utilizați în prepararea siropurilor medicinale populare și a unguentelor antireumatice.
• abiotrofie — Fenomen biologic sau stare caracterizată prin pierderea treptată a vitalității, diminuarea rezistenței fiziologice și degenerarea progresivă a unor celule, țesuturi ori organe. Acest proces de degradare timpurie sau declin funcțional este determinat de factori interni, constituționali sau genetici, manifestându-se în absența unor agresiuni exterioare evidente.
• abis — Prăpastie adâncă, hău sau depresiune marină de mari dimensiuni, a cărei adâncime pare de nemăsurat. În sens figurat, termenul desemnează o prăpastie sufletească, o situație de criză profundă, o neînțelegere totală sau o diferență uriașă și de netrecut între două idei, concepte ori stări sociale.