#planete

• aspectare — Configurația geometrică și unghiulară formată între două sau mai multe corpuri cerești pe harta natală, analizată pentru a determina influențele lor energetice reciproce; în sens lingvistic extins, acțiunea de a exprima sau de a analiza aspectul unui verb (durata, repetarea sau finalizarea acțiunii) în cadrul unei structuri gramaticale complexe.
• astrobiologie — Ramură interdisciplinară a științei care studiază originea, evoluția, distribuția și viitorul vieții în univers, atât pe Pământ, cât și în spațiul cosmic. Aceasta îmbină principii din astronomie, biologie, chimie, geologie și fizică planetară pentru a înțelege cum apar mediile habitabile, cum se dezvoltă viața în condiții extreme și cum pot fi detectate biosemnăturile pe alte planete sau sateliți naturali.
• astrofotometrie — Ramură fundamentală a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea intensității, fluxului și strălucirii energiei radiante (luminii) emise de corpurile cerești în diferite benzi ale spectrului electromagnetic. Datele obținute prin astrofotometrie (folosind fotometre sau senzori CCD) permit astronomilor să determine distanțele cosmice, temperaturile de suprafață, perioadele de rotație ale stelelor variabile și să detecteze exoplanete prin metoda tranzitului.
• astronomie — Știință fundamentală și naturală care se ocupă cu studiul, observarea, măsurarea și interpretarea fizico-matematică a corpurilor cerești (stele, planete, sateliți, comete, asteroizi, galaxii), a structurilor cosmice și a universului în ansamblul său. Această disciplină investighează originea, evoluția, compoziția chimică și dinamica mișcărilor materiei și energiei din spațiul extraatmosferic, fiind una dintre cele mai vechi ramuri ale cunoașterii umane.