#plante aromatice

• Agathosma ciliata — O specie specifică de arbust aromatic pitic din genul Agathosma, recunoscută după frunzele sale mici, lanceolate, ale căror margini sunt tivite cu perișori fini și rigizi (cili). Această plantă produce inflorescențe dense de flori albe sau roz pal și este apreciată atât pentru valoarea sa decorativă în amenajările xerofitice de tip rocărie, cât și pentru compușii fitochimici unici extrași din glandele sale foliare.
• alămăie — Denumire regională sau populară utilizată în anumite zone etnografice pentru lămâie (fructul arborelui Citrus limon) sau pentru planta aromatică cunoscută sub numele de melisă ori izmă-turcească (Melissa officinalis), caracterizată printr-un miros puternic și plăcut, asemănător cu cel al citricelor. În vechile texte medicale populare, extractul obținut din această plantă era utilizat ca remediu natural împotriva stărilor de anxietate și a tulburărilor digestive.
• alămâiță — Variantă fonetică regională sau populară pentru lămâiță; termen utilizat în anumite graiuri pentru a desemna arbustul ornamental numit iasomie-de-grădină (Philadelphus coronarius), ale cărui flori albe au un parfum intens ce amintește de cel al citricelor, ori planta aromatică medicinală cunoscută drept roiniță (Melissa officinalis). În satele transilvănene, frunzele și florile sale uscate erau folosite deopotrivă pentru aromatizarea lenjeriilor de pat și ca remediu fitoterapeutic împotriva migrenelor.
• Allium schoenoprasum — Denumirea științifică a unei plante aromatice perene din familia Amaryllidaceae, cunoscută popular sub numele de 'arpagic', 'chives' sau 'ceapă ciorbească'. Specia este cultivată la nivel mondial pentru frunzele sale tubulare, subțiri și goale pe dinăuntru, care au un gust fin de ceapă și sunt folosite proaspete în arta culinară, fiind apreciată în grădini și pentru inflorescențele sferice compacte de culoare roz-violet.
• Aloysia — Gen de plante aromatice din familia Verbenaceae, originare cu precădere din regiunile temperate și tropicale ale Americii de Sud și de Nord. Acest taxon structural cuprinde arbuști sau subarbuști recunoscuți pentru frunzișul lor bogat în uleiuri esențiale volatile, cu mirosuri intense citrice sau mentolate, fiind cultivate pe scară largă în horticultură ca plante decorative, medicinale și aromatice.
• amaracuas — Formă de plural rară sau variantă ortografică adaptată în trecut în unele tratate farmaceutice pentru plantele din specia amaracus (magheran); desemnează mai multe tufe, exemplare sau culturi de magheran cultivate pentru frunzele lor aromatice utilizate în medicina tradițională ori în fitoterapie. În context istoric, termenul amintește de vechile denumiri științifice asimilate în lexicul botanic românesc direct din latina medievală.
• anasun — Variantă regională, arhaică sau populară de denumire a plantei aromatice Pimpinella anisum, cunoscută în limba română literară sub numele de anason. Această plantă erbacee din familia Apiaceae este cultivată pe scară largă pentru semințele sale mici și ovoidale, bogate în uleiuri esențiale (în special anetol), utilizate intens în gastronomie, patiserie, industria lichiorurilor și în medicina naturistă datorită proprietăților carminative și digestive.
• arigan — Variantă regională sau arhaică rară utilizată în anumite graiuri pentru a desemna mageranul (Origanum majorana) sau oregano (Origanum vulgare), plante erbacee aromatice din familia Lamiaceae, folosite în medicina populară și ca condiment.