#psihologie populara

• aiurat — Care se află în stare de delir sau manifestă o confuzie mentală temporară indusă structural de boală ori febră; în sens curent și figurat, descrie o persoană zăpăcită, împrăștiată, lipsită de atenție concentrată, ale cărei fapte ori vorbe par complet nesăbuite, absurde și deconectate de la realitatea imediată. Ca participiu, reprezintă starea finală a acțiunii de a aiura, fiind integrat deopotrivă în literatura cultă și în graiurile populare românești pentru a creiona un profil comportamental marcat de excentricitate or dezorganizare microscopică.
• aiuri — Acțiunea de a delira sau de a vorbi fără noimă și coerență din cauza febrei, a unei afecțiuni sau a oboselii; în sens curent și tranzitiv, înseamnă a zăpăci, a buimăci, a deruta sau a produce confuzie în mintea cuiva prin vorbe absurde ori acțiuni dezorganizate. Verbul este o prezență constantă în lexicul limbii române, trecând de la o conotație pur medical-empirică în trecut la o utilizare extinsă, colocvială și metaforică în prezent, pentru a descrie pierderea temporară a clarității conceptuale sau a atenției microscopice.
• artig — Variantă regională arhaică sau trunchiere fonetică locală întâlnită în anumite graiuri românești (influențate de dialecte germanice sau slave) pentru a descrie o persoană cuminte, ascultătoare, așezată sau, în sens invers contextual, o fire arțăgoasă, dificilă și iute la mânie. Înțelesul exact depinde structural de micro-arealul lingvistic în care este utilizat.