#radiatie

• Actimie — Termen istoric sau tehnic rar utilizat pentru a descrie proprietatea sau intensitatea radiațiilor luminoase de a produce modificări chimice ori structurale în materialele pe care le traversează sau le lovesc. Acest fenomen constituie baza istorică a proceselor fotochimice, fiind strâns legat de actinism și de studiul modului în care lumina solară ori artificială interacționează direct cu emulsia fotografică sau cu alte substanțe sensibile la spectrul ultraviolet.
• actinic — Despre radiații sau fluxuri luminoase; capabil să producă modificări, transformări ori reacții chimice (și fotochimice) intense în substanțele pe care le lovește ori le traversează. Proprietățile actinice sunt specifice în special radiațiilor din spectrul ultraviolet și razelor solare de unde scurte, fiind esențiale în procesul de expunere a emulsiilor fotografice convenționale sau în declanșarea unor fenomene biologice la nivelul țesuturilor vii.
• actinigen — Care produce, generează sau emite raze ori radiații, în special din spectrul luminos, ultraviolet ori x. În fizica aplicată și chimie, termenul descrie substanțe, dispozitive sau fenomene capabile să acționeze ca surse structurale de energie radiantă, având proprietatea de a declanșa reacții fotochimice ori transformări moleculare în mediul înconjurător prin intermediul fluxului emis.
• actinism — Proprietate structurală și fiziologică a radiațiilor luminoase, în special a celor cu lungime de undă scurtă din spectrul ultraviolet, de a produce reacții chimice sau modificări moleculare în substanțele fotosensibile expuse direct. Acest fenomen constituie fundamentul istoric al tehnologiilor fotografice analogice, al proceselor de sinteză chimică declanșate de lumină și al unor reacții biologice complexe la nivelul țesuturilor vii.
• actinobiologie — Ramură interdisciplinară a biologiei care se ocupă cu studiul structural și fiziologic al efectelor produse de radiațiile luminoase, ultraviolete, x sau nucleare asupra organismelor vii și a macromoleculelor celulare. Actinobiologia analizează atât mecanismele adaptative sau mutațiile genetice induse de fluxurile radiante din mediul înconjurător, cât și aplicațiile terapeutice ori riscurile ecologice determinate de expunerea la diferite surse de energie electromagnetică.
• actinogen — Care produce, generează sau emite raze ori radiații, în special din spectrul luminos, ultraviolet ori x. În fizica aplicată și chimie, termenul descrie substanțe, dispozitive sau fenomene capabile să acționeze ca surse structurale de energie radiantă, având proprietatea de a declanșa reacții fotochimice ori transformări moleculare în mediul înconjurător prin intermediul fluxului emis.
• actinograf — Instrument meteorologic structural utilizat pentru înregistrarea grafică continuă și automată a intensității radiației solare directe și difuze pe o diagramă specială numită actinogramă. Dispozitivul funcționează pe baza unui sistem bimetalic sau termoelectric sensibil la variațiile de temperatură induse de razele solare, transmițând mișcarea mecanică către un braț înregistrator cu peniță care trasează curba valorilor radiante pe un tambur rotativ.
• actinogramă — Diagramă imprimată sau curbă grafică continuă înregistrată automat de un actinograf, care reprezintă variațiile intensității radiației solare (directe și difuze) în funcție de timp pe parcursul unei zile. Această fișă tehnică structurală servește ca document de referință în stațiile meteorologice pentru calcularea bilanțului energetic terestru, monitorizarea evoluției climatice locale și determinarea gradului de izolație solară al unei regiuni.
• actinologie — Ramură interdisciplinară a științei care se ocupă cu studiul structural și teoretic al radiațiilor luminoase și electromagnetice (în special din spectrul ultraviolet și cel vizibil de unde scurte) și al efectelor chimice, fotochimice sau biologice pe care acestea le produc asupra corpurilor expuse. Actinologia înglobează principii din fizica optică, fotochimie și biofizică pentru a analiza modul în care fluxurile radiante interacționează cu materia organică și anorganică.
• actinometric — Care aparține actinometriei sau se referă la aceasta; privitor la măsurarea intensității energiei radiante, în special a radiației solare directe, difuze sau globale. În context meteorologic și fizic, termenul descrie instrumente, metode, observații ori date structurale utilizate pentru a cuantifica fluxul de fotoni și căldură primit de o suprafață de la soare ori de la alte surse artificiale de radiații.
• actinometrie — Ramură a meteorologiei și a fizicii aplicate care se ocupă cu studiul structural și metodic al măsurării intensității energiei radiante (în special a radiației solare, atmosferice și terestre). Actinometria stabilește protocoalele experimentale, unitățile de măsură și principiile de funcționare ale aparatelor destinate evaluării efectelor termice, chimice ori fotochimice provocate de undele electromagnetice scurte din spectrul vizibil și ultraviolet.
• actinometru — Instrument meteorologic și fizic structural utilizat pentru măsurarea intensității energiei radiante, în special a radiației solare directe. Aparatul funcționează pe baza absorbției razelor de către un corp negru ideal, convertind energia luminoasă în căldură, valoare care este ulterior determinată prin metode termoelectrice, bimetalice sau prin evaluarea directă a unor reacții fotochimice declanșate într-un interval fix de timp.
• actinopatie — Termen medical structural utilizat pentru a defini orice stare patologică, leziune cutanată ori afecțiune organică determinată direct de expunerea prelungită, accidentală sau terapeutică la radiații luminoase, raze ultraviolete ori radiații ionizante (raze X și gama). Actinopatia include afecțiuni variind de la radiodermite acute și arsuri solare severe până la modificări degenerative celulare profunde sau cataractă actinică induse de fluxurile radiante agresive.
• albedometru — Instrument meteorologic de precizie format din două piranometre cuplate (unul orientat în sus și unul în jos), utilizat pentru măsurarea directă a albedoului unei suprafețe prin determinarea simultană a radiației solare globale și a celei reflectate de sol.
• alfatron — Dispozitiv sau instrument de laborator utilizat istoric în fizica nucleară experimentală și electronică pentru măsurarea presiunii gazelor extrem de rarefiate (vacummetru), funcționând pe baza ionizării moleculelor de către particulele alfa emise de o sursă radioactivă integrată. Prin extensie, termenul face referire la un tip de tub electronic cu descărcare gazoasă, utilizat în primele decenii ale tehnologiei de calcul pentru stabilizarea tensiunii sau detecția radiațiilor suprasegmentale.
• allanit — Mineral din grupul epidotului, de culoare neagră, brună sau cenușie, cu luciu rășinos sau submetalic, ce conține procente semnificative de elemente de pământuri rare (ceriu, lantan, neodim, ytriu), precum și urme de toriu sau uraniu, ceea ce îi conferă un caracter slab radioactiv. Cristalizează în sistemul monoclinic și apare ca mineral accesoriu în roci magmatice (granite, pegmatite) și metamorfice.
• antisolar — Care se află în poziție diametral opusă Soarelui în raport cu un observator sau cu un corp de referință; care este situat în punctul central al umbrei lăsate de Pământ. În sens tehnologic modern, termenul descrie dispozitive, ecrane sau tratamente chimice de protecție concepute special pentru a bloca, a reflecta sau a neutraliza radiațiile solare intense ori efectul de orbire.
• autoradiograf — Imagine, film fotografic sau înregistrare digitală structurală obținută prin tehnica autoradiografiei, care evidențiază distribuția spațială a unor substanțe radioactive sau molecule marcate cu izotopi (trasori) introduse în prealabil într-un țesut biologic, celulă ori material metalurgic. De asemenea, termenul desemnează aparatul sau ansamblul tehnic de detecție utilizat în laborator pentru captarea și vizualizarea emisiilor de radiații alfa, beta sau gama provenite direct din eșantionul analizat.