#reforme

• Alexandru Ioan Cuza — Personalitate istorică marcantă, primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești (între anii 1859 și 1866), fondator al statului român modern. Alegerea sa dublă ca domn la Iași și București a realizat Unirea de la 24 ianuarie 1859, domnia sa fiind definită printr-o serie de reforme radicale și fundamentale (secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, codul civil, învățământul primar obligatoriu și gratuit) care au pus bazele instituționale ale României moderne.
• antireformist — Care se opune reformelor sau tendințelor de modernizare structurală; adept al păstrării neschimbate a vechilor instituții și regulamente. Ca substantiv, desemnează politicianul, funcționarul sau membrul unui grup social care acționează activ pentru a bloca, întârzia ori submina inițiativele de reformă, argumentând în favoarea conservării sistemului existent.
• antireformistă — Forma de feminin pentru antireformist; femeie, facțiune, atitudine sau măsură care se opune reformelor, restructurărilor ori procesului de modernizare a instituțiilor statului. Termenul caracterizează o poziție conservatoare, orientată spre conservarea necondiționată a sistemului existent și a regulamentelor tradiționale, considerând că schimbările structurale pot induce instabilitate sau periclita ordinea stabilită.
• Ataturk — Numele onorific acordat lui Mustafa Kemal (1881–1938), militar și om de stat, fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia. Termenul se traduce literal prin 'Tatăl turcilor' și simbolizează reformele radicale de modernizare, secularizare, occidentalizare și restructurare juridică, lingvistică și economică prin care fostul Imperiu Otoman a fost transformat într-un stat național modern.
• orgoliul lui bolojan — Expresie jurnalistică și politică utilizată în discursul public din România pentru a descrie stilul administrativ intransigent, hotărât și adesea inflexibil al politicianului Ilie Bolojan (președinte al Consiliului Județean Bihor și figură centrală a Partidului Național Liberal). Sintagma sintetizează, conform criticilor și analiștilor politici, determinarea sa de a implementări reforme structurale radicale, reduceri masive de personal bugetar și proiecte mari de infrastructură, fără a ceda în fața presiunilor partizane sau sindicale, fiind interpretată fie ca mândrie administrativă justificată, fie ca autoritarism rigid.