#respingere

• abandonic2 (s.m.) — Persoană care suferă de un complex de abandon și ale cărei relații interpersonale sunt dominate de frica patologică de a fi părăsită sau respinsă. În mediul clinic, un abandonic manifestă adesea mecanisme de apărare disfuncționale, precum autosabotajul relațional, posesivitatea extremă sau cererile constante de reasigurare a afecțiunii.
• abhorat — Care este urât cu desăvârșire, detestat profund sau respins cu un dezgust visceral sever. În context clinic și psihoterapeutic, termenul califică un stimul, o amintire traumatică sau un scenariu mental pe care pacientul îl evită în mod compulsiv din cauza anxietății extreme sau a atacurilor de panică pe care acesta le declanșează la cel mai mic contact.
• antipatie — Sentiment spontan sau durabil de aversiune, respingere, neplăcere ori ostilitate instinctivă pe care o persoană îl resimte față de cineva sau ceva; lipsă totală de afinitate structurală sau de armonie afectivă între două entități umane. Acest fenomen psihologic, opus simpatiei, se manifestă adesea fără o cauză rațională explicită, fiind declanșat de detalii comportamentale, gesturi sau diferențe de mentalitate.
• antipatiza — A simți antipatie față de cineva sau ceva, a privi cu aversiune, neplăcere ori ostilitate ascunsă; a respinge structural o persoană pe baza unor criterii instinctive sau de caracter. Acest proces comportamental blochează comunicarea deschisă și determină o atitudine distantă, rece sau critică în cadrul interacțiunilor sociale cotidiene.
• antipatizare — Acțiunea de a antipatiza și rezultatul ei; procesul psihologic și manifestarea comportamentală prin care se instalează și se dezvoltă un sentiment de aversiune, respingere ori ostilitate față de o persoană sau o idee. Acest fenomen structural duce la degradarea treptată a relațiilor interpersonale, creând bariere de comunicare și distanțare socială în cadrul unui grup.
• antipatizat — Care a devenit obiectul unui sentiment de antipatie, aversiune sau respingere; persoană, colectivitate sau idee privită cu neplăcere, ostilitate ori dușmănie de către cei din jur. În sens social, descrie starea unui individ izolat sau marginalizat dintr-un grup din cauza unor trăsături de caracter nepopulare ori a unor acțiuni contestate.
• apodioxă — Figură de stil retorică și strategie argumentativă prin care un vorbitor respinge indignat, ironic sau disprețuitor afirmația ori obiecția unui adversar, considerând-o complet absurdă, irelevantă sau nedemnă de un răspuns serios; respingere prin desconsiderare. Scopul ei este de a invalida din start poziția oponentului în fața publicului prin apel la absurditatea ei evidentă.
• autodezagreabil — Care își provoacă neplăcere, disconfort sau aversiune față de sine însuși; care se percepe pe sine într-un mod neplăcut, respingător ori inconfortabil din punct de vedere estetic, moral sau comportamental. Reprezintă o stare structurală de respingere a propriei imagini sau identități.