#retorica

• autoironizat — Care a fost făcut obiectul propriei ironii; caracterizat prin expunerea sau analizarea propriilor defecte și stângăcii într-o manieră glumeață, detașată ori critică. Termenul se aplică unui discurs, unui personaj sau unui creator care refuză ipocrizia idealizării de sine, alegând în schimb o abordare onestă, nuanțată și plină de umor la adresa propriei firi.
• autonomazie — Figură de stil sau procedeu retoric înrudit cu antonomazia, prin care un nume propriu este înlocuit cu un nume comun autoreferențial, un apelativ nativ sau un determinant structural ce indică apartenența la o clasă definită prin sine însăși. Acest tip de substituție semantică este utilizat pentru a sublinia o calitate intrinsecă absolută a unui subiect, creând o buclă de semnificare în care titlul atribuit decurge în mod direct și logic din natura fundamentală a entității numite.
• autonomistic — Care manifestă sau exprimă o tendință clară către autonomism; caracteristic mișcărilor, discursurilor sau doctrinelor care pun accent pe obținerea autoguvernării. În sens larg sau literar, termenul poate descrie o atitudine de independență structurală radicală sau un stil discursiv axat pe decuplarea de la regulile impuse de o autoritate centrală ori clasică.
• autopersifla — A se ironiza pe sine însuși într-un mod fin, subtil și adesea mușcător; a lua în râs propriile defecte, acțiuni, idei sau slăbiciuni cu scopul de a demonstra detașare critică ori de a atenua un impact emoțional negativ. În context literar și retoric, acțiunea reprezintă o modalitate sofisticată de autoironie structurală prin care un autor își subminează propria autoritate solemnă înainte ca aceasta să fie atacată de ceilalți.
• autopersiflare — Acțiunea de a se autopersifla și rezultatul ei; atitudine sau manifestare discursivă marcată de o autoironie ascuțită și constantă. În analizele psihologice, procesul de autopersiflare poate funcționa ca un mecanism de adaptare sau autoapărare structurală împotriva anxietății sociale, în timp ce în critică reprezintă un procedeu stilistic rafinat prin care se deconstruiește solemnitatea falsă a textului.
• autopersiflat — Care a fost luat în râs sau ironizat de către propria persoană într-un mod subtil și adesea mușcător; sistem de idei, text, discurs sau individ caracterizat printr-o atitudine de autoironie asumată. În context academic și literar, descrie o stare structurală în care un creator își minimalizează sau își deconstruiește în mod conștient propria importanță ori solemnitate pentru a bloca criticile exterioare sau pentru a demonstra detașare intelectuală.
• autoreplică — Răspuns sau replică pe care o persoană și-o adresează propriilor gânduri, afirmații ori dileme interne, folosită ca mecanism de autoreglare cognitivă sau în cadrul unui monolog interior. În retorică și structuri literare, definește tehnica prin care un vorbitor anticipează o obiecție adusă propriului discurs și o combate imediat singur, demonstrând o analiză critică profundă a propriilor argumente.