#rezonanta

• alicvotă — Termen de specialitate utilizat în acustică și muzică pentru a descrie o parte alicotă a unei coarde sau a unei coloane de aer vibrante care produce un sunet armonic superior (sugetul alicvot). În organologie și construcția de instrumente, definește sistemul de coarde alicvote (rezonatoare) adăugate unor piane (sistemul Blüthner) sau viori (precum viola d'amore), care nu sunt lovite direct, ci vibrează liber prin simpatie, îmbogățind timbrul muzical.
• amforism — Fenomen acustic patologic perceput prin auscultație, caracterizat prin prezența rezonanței amforice sau a zgomotelor respiratorii metalice asemănătoare cu suflatul într-un recipient gol. Acest semn structural indică de cele mai multe ori existența unei caverne pulmonare de mari dimensiuni sau instalarea unui pneumotax spontan.
• asuna — A rezona în mod armonios, profund și structural cu o idee, o valoare sau un sentiment; a produce un ecou spiritual ori intelectual care se aliniază perfect cu starea interioară a cuiva. În sens lingvistic extins, descrie procesul prin care două concepte distincte încep să sune identic sau să aibă o vibrație semantică comună.
• asunare — Acțiunea de a asuna și rezultatul ei; proces psihic, intelectual sau acustic prin care se stabilește o rezonanță profundă și o aliniere armonioasă între două concepte, valori, idei ori stări interioare. Reprezintă un fenomen structural de consunare și complementaritate absolută în care elemente distincte vibrează la unison.
• asunătoare — Care produce o asunare sau o rezonanță armonioasă; instrument, idee sau entitate conceptuală care are proprietatea structurală de a genera un ecou profund și o aliniere semantică ori spirituală cu mediul înconjurător sau cu stările interioare ale unui individ.
• asunătoriu — Care tinde sau are calitatea de a produce o asunare ori o consunare structurală; descriptiv pentru un element masculin sau neutru care induce o stare de aliniere armonioasă și rezonanță profundă într-un context academic ori filozofic.
• asunet — Un sunet secundar, un ecou sau o rezonanță armonioasă care acompaniază un zgomot principal; vibrație acustică sau semantică ce consună perfect cu un element de referință. În sens structural, definește componenta sonoră rezultată din fenomenul de asunare.
• asunie — Starea de a fi în deplină asunare sau armonie conceptuală; calitate structurală a unui ansamblu de idei, valori sau sunete de a exista într-o rezonanță perfectă și lipsită de disonanțe. Reprezintă un principiu ideal de aliniere semantică și echilibru interior.