#samanta

• anză — Instrument medical și de laborator utilizat în microbiologie, alcătuit dintr-un mâner lung și un fir subțire metalic (de platină, nichel-crom sau plastic steril) terminat printr-o mică buclă circulară; este utilizat pentru prelevarea, transferarea și însămânțarea inoculului de culturi bacteriene pe medii de cultură solide ori lichide.
• apomixie — Fenomen biologic și mod de reproducere asexuată la plantele superioare (angiosperme și pteridofite) ce constă în formarea embrionului și producerea de semințe viabile direct din țesuturile materne ale ovulului, fără fuziunea gameților și fără să aibă loc o fecundație; clonare naturală prin semințe. Reprezintă o strategie evolutivă majoră studiată în fitogenetică pentru conservarea integrală a genotipului matern.
• ara — A tăia, a răsturna și a fărâmița pământul cu ajutorul plugului sau al altor utilaje agricole, în scopul pregătirii solului pentru însămânțare; în sens figurat și poetic, înseamnă a brăzda, a spinteca sau a străbate o suprafață (cum ar fi valurile mării cu proora unei nave).
• aril — În botanică, înveliș cărnos, adesea intens colorat, care se dezvoltă parțial sau total în jurul seminței unor plante (cum ar fi la tisă ori nucșoară) servind la atragerea păsărilor pentru diseminare; în chimie, radical organic monovalent derivat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
• ariloid — Formațiune anatomică vegetală falsă sau secundară care seamănă structural cu un aril adevărat, dar se dezvoltă dintr-o altă zonă a ovulului sau a carpelei decât micropilul ori funiculul; care prezintă caracteristicile vizuale sau structurale ale unui aril.
• aulacosperm — Care are semințe marcate de brazde, șanțuri, caneluri adâncite sau striații longitudinale proeminente pe suprafața exterioară a învelișului seminal. Este un epitet utilizat în taxonomia botanică (de exemplu, la genul 'Aulacospermum' din familia Apiaceae) pentru a diferenția speciile pe baza micromorfologiei structurilor de reproducere.
• autofecundare — Acțiunea de a se autofecunda și rezultatul ei; proces biologic de contopire a elementelor sexuale masculine și feminine produse de același organism individ. În botanică, fenomenul este cunoscut și sub numele de autogamie și este considerat o strategie de reproducere eficientă în medii instabile, deși reduce variabilitatea genetică a descendenților.
• autofecundat — Despre plante, flori sau organisme hermafrodite: care a fost fecundat cu propriul polen sau cu propriile elemente reproducătoare masculine, fără intervenția materialului genetic de la un alt individ. În sens tehnic, termenul descrie starea unui ovul sau a unei semințe rezultate din procesul de autogamie, reprezentând baza biologică a liniilor pure în selecția artificială.
• autoînsămânța — A se înmulți sau a se propaga prin răspândirea spontană și naturală a propriilor semințe pe solul din jur, fără intervenția sau ajutorul omului. În agronomie și ecologia forestieră, termenul descrie procesul biologic vital prin care anumite specii de plante, ierburi sau arbori asigură regenerarea naturală a culturilor ori refacerea ecosistemelor degradate prin scuturarea semințelor ajunse la maturitate.
• autoînsămânțare — Procesul biologic spontan prin care o plantă, o cultură agricolă sau un ecosistem forestier se multiplică și se regenerează prin răspândirea naturală a propriilor semințe pe solul din jur, fără nicio intervenție sau asistență din partea omului. În agronomie, acest fenomen este exploatat pentru menținerea pajiștilor permanente, în timp ce în ecologia forestieră reprezintă pilonul fundamental al regenerării naturale a codrilor prăbușiți sau afectați de incendii.
• autoînsămânțat — Care s-a dezvoltat, s-a semănat sau s-a propagat în mod spontan din semințele căzute direct din planta-mamă, fără nicio lucrare agricolă manuală sau mecanică efectuată de om. Termenul descrie atât plantele individuale răsărite în mod sălbatic în locuri neprevăzute, cât și terenurile sau culturile care au trecut printr-un proces complet și autonom de regenerare biologică.