#sclav

• aboli — Acțiunea de a desființa, a anula, a suprima sau a casa o lege, un obicei, o instituție publică ori o stare socială de drept, prin intermediul unui act legislativ oficial sau al unui decret emis de o autoritate statală suverană.
• abolire — Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții publice ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică.
• aboliționism — Mișcare socială, politică și ideologică apărută în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Europa și America, având ca obiectiv inițial desființarea oficială a sclaviei și a traficului de ființe umane. În sens extins și modern, termenul desemnează orice curent de opinie sau doctrină care militează pentru suprimarea definitivă a unor legi, instituții sau practici considerate inumane ori învechite, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau sistemul penitenciar clasic.
• aboliționist — Persoană care aderă la aboliționism, militând activ pentru desființarea unei legi, a unei instituții sau a unei practici inumane ori învechite (cum ar fi sclavia, pedeapsa cu moartea sau sistemul carceral). Ca adjectiv, califică ceea ce aparține aboliționismului sau este specific luptei pentru suprimarea acestor sisteme opresive.
• aboliționistă — Forma de gen feminin pentru termenul „aboliționist”. Desemnează o femeie care aderă la principiile aboliționismului și militează activ pentru desființarea unor legi, instituții sau practici opresive ori învechite (precum sclavia sau pedeapsa capitală). Ca adjectiv, califică o acțiune, o publicație sau o entitate de gen feminin asociată acestei mișcări.
• anagnost — Cleric inferior din ierarhia bisericească ortodoxă (aparținând ordinului ipodiaconilor sau citeților), având ca atribuție principală citirea solemnă a textelor sacre neevanghelice (Apostolul, Vechiul Testament, paremiile) în timpul sfintelor slujbe; în antichitatea clasică greacă și romană, sclav sau liber profesionist angajat structural pentru a citi cu voce tare opere literare sau documente în timpul banchetelor și întrunirilor private.
• ancilar — Care aparține sau se referă la servitori ori slujnice; specific condiției de slugă. În sens figurat, livresc sau filozofic, descrie o stare de subordonare totală, de dependență absolută sau o funcție pur auxiliară a unui domeniu sau a unei discipline față de alta (cum ar fi filozofia considerată în evul mediu drept ancilla theologiae).
• Androcle — Numele unui sclav legendar din Roma antică (cunoscut și sub forma Androcles), celebru în literatura clasică pentru povestea sa de loialitate și compasiune reciprocă cu un leu. Conform legendei structurale relatate de Aulus Gellius, Androcle i-a scos un ghimpe din labă unui leu rănit în pustiu, iar mai târziu, când a fost condamnat să fie devorat de fiare în arenă, animalul l-a recunoscut și i-a salvat viața, demonstrând o legătură afectivă unică.
• antisclavagism — Doctrină, atitudine sau mișcare socială și politică care se opune sclaviei și milită pentru desființarea completă a acesteia; aboliționism. Acest curent ideologic, dezvoltat intens în secolele XVIII și XIX, a contestat legitimitatea morală, juridică și economică a deținerii de ființe umane ca proprietate, punând bazele tratatelor internaționale privind drepturile omului și libertățile civile fundamentale.
• antisclavagist — Care se opune sclavagismului, care milită pentru abolirea sclaviei sau care aparține antisclavagismului; aboliționist. Ca adjectiv, descrie legi, societăți civice, publicații sau discursuri îndreptate spre interzicerea exploatării umane. Ca substantiv, desemnează persoana sau activistul politic care luptă activ pentru eliberarea sclavilor și garantarea egalității de drepturi cetățenești.
• antisclavagistă — Forma de feminin pentru antisclavagist; femeie, organizație, ideologie sau măsură legislativă care manifestă opoziție față de sclavie și militează pentru desființarea completă a acesteia. Termenul se aplică structurilor civice și rețelelor aboliționiste care au luptat istoric pentru emanciparea socială, eliberarea persoanelor aservite și recunoașterea juridică a drepturilor civile inalienabile.
• arenar — Gladiator antic roman care lupta în arenele amfiteatrelor; sclav ori condamnat trimis la moarte în spectacolele publice de circ. Ca adjectiv rar, descrie un element structural, o unealtă sau o persoană legată direct de curățarea, pregătirea or gestionarea nisipului (arena) din spațiile de spectacol sau din carierele de extracție.
• arendaș — Persoană (fizică sau juridică) care ia în arendă bunuri agricole sau moșii, angajându-se structural să le exploateze și să plătească proprietarului prețul contractual stabilit. În context istoric românesc (secolele XVIII-XX), termenul desemna administratorul adesea sever care închiria moșiile boierești sau mănăstirești, gestionând munca țăranilor și colectarea veniturilor rurale.