#slujba

• acsion — Formă arhaică, regională sau coruptă fonetic a termenului liturgic 'axion' (provenit din grecescul 'axion', care înseamnă 'vrednic este'). Reprezintă un imn religios de laudă dedicat Maicii Domnului, cântat în timpul Sfintei Liturghii ortodoxe în cadrul ritualului euharistic. În vorbirea populară veche, termenul desemna și momentul solemn din slujbă în care întreaga comunitate aducea prinosul de mulțumire.
• acsizar — Funcționar public sau agent fiscal însărcinat în trecut cu perceperea, evidența și controlul acsizelor (accizelor) pe mărfurile de consum. Acest perceptor structural activa la barierele orașelor, în vămi sau în piețele mari, având autoritatea legală de a verifica registrele comercianților și de a confisca bunurile pentru care nu se plătea taxa datorată statului.
• agabaniu — Denumire populară veche sau regională atribuită unui slujbaș subordonat agăi în sistemul administrativ din Țările Române, responsabil cu menținerea ordinii publice, paza porților orașului sau colectarea unor dări mărunte. Termenul reflectă structura ierarhică medievală din Muntenia și Moldova, fiind înrudit cu lexicul administrativ de influență otomană.
• agripnie — Stare patologică caracterizată prin insomnie totală sau prelungită, reprezentând o tulburare severă a ritmului circadian de somn și veghe. În contextul cultului religios ortodox, termenul denotă o slujbă nocturnă solemnă de lungă durată (priveghere), oficiată în ajunul marilor sărbători creștine, implicând o stare de veghe spirituală continuă.
• amploaiat — Termen arhaic folosit în trecut pentru a desemna un funcționar public, un slujbaș sau un angajat cu atribuții administrative administrative într-o instituție de stat ori într-o firmă comercială privată. Acest cuvânt, de factură livrescă și des întâlnit în literatura clasică română (la autori precum Caragiale sau Eminescu), evoca statutul social specific micii burghezii administrative din secolul al XIX-lea.
• amploaiată — Termen arhaic utilizat în trecut pentru a desemna o femeie funcționar, o slujbașă sau o angajată cu atribuții administrative administrative într-o instituție publică ori într-o firmă privată. Reprezintă forma de feminin a substantivului 'amploaiat', fiind un cuvânt cu tentă livrescă, întâlnit în scrierile istorice sau literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• amploiat — Termen arhaic folosit în trecut pentru a desemna un funcționar public, un slujbaș sau un angajat cu atribuții administrative într-o instituție de stat ori într-o firmă comercială privată. Acest cuvânt, de factură livrescă și des întâlnit în literatura clasică română (la autori precum Caragiale sau Eminescu), evoca statutul social specific micii burghezii administrative din secolul al XIX-lea.
• apodeipnon — Slujbă religioasă creștină celebrată seara, după cină, în tradiția bizantină și ortodoxă, având un caracter de penitență, mulțumire pentru ziua încheiată și rugăciune de ocrotire înainte de somn; cunoscută popular sub denumirea de Pavecerniță. Această rânduială liturgică monastică sau parohială variază ca lungime, existând în forme distincte precum apodeipnonul cel mic, utilizat zilnic, și apocdeipnonul cel mare, specific perioadei Postului Mare.
• arețar — Funcționar public de rang inferior sau slujbaș din perioada medievală și modernă timpurie în Țările Române care avea sarcina structurală de a pune în executare mandatele de arestare, de a păzi deținuții în temnițele domnești ori de a supraveghea persoanele luate în prinsoare. Termenul reprezintă o derivare ocupațională timpurie direct legată de administrarea arestului, fiind treptat înlocuit în documentele administrative din a doua jumătate a secolului al XIX-lea cu noțiuni moderne.
• armășăl — Variantă regională sau arhaică derivată din funcția istorică de 'armaș' (dregător medieval) sau utilizată în mod diminutival ori peiorativ în anumite comunități locale din Moldova sau Muntenia pentru a desemna un ajutor de armaș, un aprod ori un slujaș însărcinat cu paza și executarea pedepselor. În sens secundar foarte rar, termenul poate fi asociat prin confuzie populară cu structuri sau unelte vechi din gospodărie.
• armășel — Diminutiv al cuvântului 'armaș', desemnând un dregător subaltern sau un aprop de rang inferior responsabil cu paza Curții Domnești ori executarea sentințelor minore; în botanică, reprezintă o denumire populară regională pentru anumite plante erbacee cu tulpini rigide ori spinoase ce amintesc simbolic de structura unei arme.
• armăși — Termen regional și arhaic folosit în anumite zone rurale pentru a descrie acțiunea de a sluji ca armaș sau ca ajutor al acestuia, exercitând funcții administrative de pază, execuție silită sau administrare a pedepselor. În sens figurat sau localizat în graiul crescătorilor de cabaline, cuvântul poate face referire și la manifestarea vigorii sau a comportamentului specific unui armăsar tânăr.
• avecerne — Regionalism arhaic sau element verbal vechi utilizat în anumite graiuri bisericești sau comunități rurale izolate cu sensul de a săvârși, a citi sau a cânta slujba vecerniei; prin extensie, termenul putea însemna și a aduce mulțumire sau a se ruga la căderea serii. Înțelesul său este strâns legat de viața liturgică tradițională și de organizarea timpului zilnic în jurul rânduielilor mănăstirești.
• avecernie — Formă regională sau arhaică rară folosită în anumite graiuri bisericești pentru vecernie, slujba religioasă creștin-ortodoxă sau catolică ce se săvârșește seara, la apusul soarelui; marchează începutul liturgic al unei noi zile conform tradiției bizantine. În sens extins, termenul descrie perioada de amurg, căderea serii sau momentul din zi dedicat rugăciunii, reculegerii și liniștii sufletești în comunitățile monahale rurale.