#specii endemice

• Acacia alata — O specie rară și profund fascinantă de arbust pitic, endemică în regiunile temperate din sud-vestul Australiei de Vest, remarcabilă din punct de vedere morfologic prin tulpinile sale aplatizate, de un verde intens, transformate în structuri lărgite cu aspect de aripi (filodii), care preiau rolul frunzelor reduse evolutiv. Cunoscută popular sub denumirea de 'wattle înaripat', această specie se distinge prin inflorescențele globuloase de un galben-crem strălucitor sau alb-gălbui, oferind o adaptare structurală unică și spectaculoasă la climatele cu veri secetoase și incendii periodice.
• Acacia cultriformis — O specie remarcabilă de arbust peren, de dimensiuni medii, nativă din regiunile uscate din New South Wales și Queensland, Australia. Planta se distinge printr-un profil morfologic unic, caracterizat prin filodii (tulpini modificate cu rol de frunze) asimetrice, rigide și triunghiulare, cu un aspect ce amintește de o lamă de cuțit sau de o secure, având o nuanță elegantă de verde-glauc sau argintiu. Este extrem de apreciată în designul peisagistic datorită rezistenței sale la secetă și a înfloririi spectaculoase din primăvară, când ramurile arcuite devin complet acoperite de ciorchini denși de flori galbene-aurii, intens parfumate.
• Acacia pulchella — O specie de arbust spinos de dimensiuni mici, endemică în sud-vestul Australiei de Vest, remarcabilă prin valoarea sa ecologică și frumusețea sa delicată. Planta deține frunze adevărate, fin divizate și bipinate, de un verde intens, protejate de spini stipulari ascuțiți localizați la nodurile tulpinilor. Cunoscută popular sub denumirea de 'wattle mândru', această specie este faimoasă nu doar pentru inflorescențele sale globuloase de un galben-auriu aprins, ci și pentru capacitatea sa unică de a fixa azotul în sol și de a prezenta o rezistență naturală împotriva atacurilor distructive ale ciupercii Phytophthora cinnamomi.
• Aeonium balsamiferum — Specie rară de plantă suculentă din familia Crassulaceae, endemică în Insulele Canare (în special Lanzarote și Fuerteventura), caracterizată prin rozete mari de frunze verzi și tulpini ramificate. Trăsătura sa structurală distinctivă este secreția unei rășini extrem de lipicioase și aromate, cu un miros puternic, balsamic, caracteristic, care protejează planta împotriva dăunătorilor în mediul său arid nativ.
• Anemia mandioccana — O specie de ferigă perenă din genul Anemia, familia Anemiaceae, endemică în pădurile tropicale umede din Brazilia (în special în biomele de pădure atlantică - Mata Atlântica). Această entitate botanică structurală se caracterizează prin rizomi scurți, târâtori, frunze sterile penat-compuse cu segmente ovale rigide și un ax fertil erect, bifurcat la bază, care ridică paniculele pline de sporangii deasupra frunzișului pentru o dispersie optimă a sporilor.
• apennimum — Epitet specific latin utilizat în taxonomia botanică și zoologică pentru a desemna specii de plante sau animale care sunt native, endemice ori descoperite în regiunea Munților Apenini din Italia (de exemplu, Ranunculus apenninus sau Helianthemum apenninum). Acest descriptor geografic latinizat servește la clasificarea precisă a biodiversității montane europene conform codurilor internaționale de nomenclatură.