#tăcere

• aliud est celare, aliud tacere — Expresie latină celebră provenită din scrierile lui Cicero (De Officiis), tradusă literal prin 'una este a ascunde (a tăinui), alta este a tăcea'. În sens juridic și moral, dictonul stabilește o distincție netă între acțiunea deliberată și frauduloasă de a ascunde un adevăr esențial pe care ai obligația de a-l revela (constituind dol sau rea-credință) și simpla tăcere sau omisiune pasivă privitoare la fapte pe care nu ești ținut legal sau contractual să le dezvălui celorlalți.
• amucine — Termen arhaic sau variantă fonetică foarte rară întâlnită în documentele medievale ori în poezia populară veche; poate reprezenta o formă de plural pentru amucină sau o flexiune verbală populară legată de acțiunea de a amuți, a tăcea din gură ori a impune liniștea structurală într-o adunare.
• amuțeală — Stare de muțenie temporară sau permanentă; incapacitate bruscă de a vorbi sau de a scoate sunete, cauzată de o afecțiune fizică, de un șoc emoțional puternic, de frică sau de uimire profundă. În sens figurat, reprezintă o tăcere adâncă, apăsătoare și generalizată care se așterne peste un grup de oameni sau peste un mediu ambiental.
• amuți — A deveni mut, a înceta să mai vorbească, a tăcea brusc din gură din cauza unei emoții, a unei porunci sau a unei stări fizice. Ca verb tranzitiv, reprezintă acțiunea de a reduce pe cineva la tăcere, a astupa gura cuiva sau a face un zgomot ori un aparat să nu mai emită sunete. În sens larg, descrie oprirea totală a oricărei activități sonore sau comunicaționale.
• amuțire — Acțiunea de a amuți și rezultatul ei; procesul prin care o persoană tace brusc, își pierde capacitatea de vorbire sau este redusă la tăcere de factori externi ori interni. În sens figurat, se referă la încetarea completă a oricărui zgomot, sunet sau activități comunicaționale într-un anumit mediu, sugerând adesea o atmosferă de stupoare, respect sau frică.
• amuțit — Care a amuțit; persoană care a încetat să mai vorbească sau care și-a pierdut capacitatea de a scoate sunete din cauza unei stări emoționale intense (uimire, frică, șoc) sau a unei acțiuni externe. În sens ambiental sau tehnic, descrie un loc lipsit de zgomot, un aparat oprit din emisie sau o critică ce a fost complet neutralizată.
• amuțitură — Rezultatul acțiunii de a amuți; o tăcere bruscă și neașteptată lăsată într-un grup de oameni sau într-un mediu ambiental în urma unui șoc, a unei surprize ori a unei sperieturi. În sens local, poate desemna și o formă ușoară sau temporară de afazie ori muțenie provocată de o traumă psihologică.