#tinar

• adestin — Formă adverbială arhaică și extrem de rară ce derivă din rădăcini vechi pentru a exprima ideea de predestinare, soartă fixată sau un curs prestabilit al evenimentelor; în textele literare și documentele juridice timpurii, era utilizat pentru a indica faptul că o acțiune ori o situație s-a desfășurat conform unui destin sau unei rânduieli implacabile. Acest termen structural relevă mecanismele de formare lexicală bazate pe compunerea prepozițională din limba română veche.
• adolescent — Persoană aflată la vârsta adolescenței, o perioadă de tranziție biologică, psihologică și socială cuprinsă între pubertate și maturitate (vârsta adultă); tânăr sau tânără caracterizat prin transformări profunde de personalitate și fizice. Ca adjectiv, descrie trăsături, comportamente ori manifestări specifice acestei etape de dezvoltare umane.
• aglutinare — Acțiunea de a (se) aglutina și rezultatul ei; alipire, unire sau îngrămădire a unor particule suspendate. În imunologie, reprezintă reacția specifică prin care anticorpii determină gruparea în cheaguri a bacteriilor sau eritrocitelor, iar în lingvistică reprezintă sudarea morfemelor lexicale și gramaticale într-un singur cuvânt.
• aglutinație — Variantă lingvistică mai puțin frecventă a substantivului aglutinare, folosită în trecut sau în anumite lucrări academice pentru a descrie fenomenul de alipire, sudare sau conglomerare a unor elemente discrete. În lingvistică reprezintă unirea morfemelor, iar în biologie gruparea celulelor sau bacteriilor sub acțiunea anticorpilor.
• altaic — Care se referă la Munții Altai, la regiunile înconjurătoare sau la populațiile native din această zonă a Asiei Centrale. În lingvistică, descrie o macro-familie ipotetică de limbi (limbi altaice) care include subfamilia turcică, mongolă și tunguză, caracterizate structural prin aglutinare și armonie vocalică.
• arminian — Care aparține arminianismului, privitor la doctrina teologică formulată de Jacobus Arminius; adept masculin al acestui curent protestant. Apărut la începutul secolului al XVII-lea ca o reacție structurală împotriva calvinismului rigid, arminianismul susține că mântuirea este oferită tuturor oamenilor prin harul lui Dumnezeu, însă depinde de liberul arbitru al individului, respingând ideea predestinării absolute.
• arminianism — Curent teologic protestant fundamentat în secolul al XVII-lea pe învățăturile teologului olandez Jacobus Arminius, apărut ca o reacție liberală împotriva calvinismului rigid. Această doctrină structurală respinge teoria predestinării absolute și afirmă liberul arbitru al omului, susținând că mântuirea divină este oferită universal întregii omeniri prin harul lui Hristos, însă condiționată exclusiv de credința și opțiunea voluntară a fiecărui individ.
• autoaglutinare — Fenomen biologic sau imunologic spontan în cadrul căruia celulele sanguine (în special hematiile ori trombocitele) dintr-un eșantion se grupează și se alipesc de la sine în blocuri sau conglomerate compacte, ca urmare a reacției directe dintre antigenele de pe membrana celulară și autoanticorpii specifici prezenți în propriul ser, fără adăugarea unui reactiv exterior; test clinic relevant pentru diagnosticarea unor anemii hemolitice autoimmune.