#tiol

• andivă — Plantă erbacee legumicolă din familia compozitelor (Cichorium endivia), cultivată pentru frunzele sale etiolate (albite artificial prin privare de lumină în timpul creșterii), care formează un mugure alungit, compact și crocant. Are un gust caracteristic, ușor amărui datorită intibinei, fiind intens apreciată în gastronomia internațională pentru prepararea salatelor rafinate ori a unor garnituri termice.
• anghilă — Pește teleostean migrator din familia Anguillidae, cu corpul foarte alungit, cilindric și șerpuitor, acoperit cu un strat gros de mucus și solzi microscopici. Această specie remarcabilă, cunoscută științific sub numele de Anguilla anguilla, se dezvoltă în apele dulci continentale europene și migrează pe distanțe uriașe până în Marea Sargasselor pentru a se reproduce în adâncuri, având o importanță economică și gastronomică deosebită datorită cărnii sale foarte grase și gustoase.
• anghilidă — Denumire românească adaptată pentru oricare dintre speciile de pești aparținând familiei Anguillidae, caracterizate prin corp serpentiform, absența înotătoarelor ventrale și adaptări biologice complexe pentru migrații oceanice catadrome. Termenul servește ca element structural taxonomic în lucrările de ihtiologie pentru a clasifica speciile înrudite direct cu anghila europeană, evidențiind particularitățile anatomice ale acestor teleosteni.
• anghilist — Termen de nișă utilizat pentru a desemna un specialist, cercetător sau pescar de elită axat exclusiv pe studiul, conservarea ori capturarea peștilor din specia sau familia anghilelor. Ca descriptor structural profesional, cuvântul individualizează o expertiză tehnică înaltă în gestionarea habitatelor acvatice dulcicole și marine afectate de declinul ecologic al acestor specii migratoare.
• anghiră — Variantă fonetică regională sau arhaică rară pentru anghilă, utilizată în anumite graiuri dunărene sau litorale pentru a desemna peștele migrator serpentiform din familia Anguillidae. Acest termen structural documentează alterările consonantice locale (prin rotacism sau asimilare dialectală a grupului 'l') întâlnite în lexicul ihtiologic popular românesc înainte de uniformizarea nomenclaturii biologice moderne.
• anghiriate — Formă de plural arhaică, regională sau adjectivală derivată din radicalul anghiră (anghilă), utilizată istoric în comunitățile dunărene pentru a desemna loturi de pești serpentiformi prinși sau pregătiți împreună, ori caracteristici specifice asociate acestora. Acest termen structural ilustrează flexibilitatea morfologică a graiurilor locale din zonele pescărești în procesul de inventariere a resurselor piscicole înainte de standardizarea lingvistică modernă.
• Anthurium magnificum — Denumire științifică a unei plante tropicale perene din familia Araceae, originară exclusiv din Columbia, renumită pentru frunzele sale cordiforme gigantice și pețiolul caracteristic în patru muchii pătrate. Frunzele au o textură profund catifelată, de o nuanță verde-măsliniu închis, și sunt decorate cu o rețea geometrică extrem de proeminentă de nervuri alb-argintii sau aurii care radiază din centru spre margini.
• antiol — Denumire atribuită unor compuși chimici de sinteză sau aditivi structurali cu rol antioxidant ori protector, capabili să inhibe degradarea oxidativă a grupărilor tiol (sau alcoolice) din cadrul macromoleculelor biologice ori industriale. În anumite contexte biochimice și medicale vechi, termenul desemna și unele preparate uleioase cu utilizare topică destinate protecției celulare sau neutralizării radicalilor liberi.
• aprichi — Termen regional rar sau denumire populară utilizată în anumite comunități pescărești dunărene sau din bazinele vestice pentru a desemna o specie de pește de talie mică, sau o variantă locală a porcușorului de râu ori a boarței. În structura lexicului arhaic, cuvântul servește ca indicator etno-zoologic pentru peștii bentonici care trăiesc pe fundurile nisipoase.
• aripioară — Diminutiv al cuvântului 'aripă'; organ de locomoție și echilibru la pești (înotătoare); componentă mobilă situată pe aripile unui avion (eleron sau voleu) utilizată pentru controlul ruliului; termen culinar ce desemnează secțiunea superioară a aripii de pasăre gătită.
• ariul — Denumire populară sau științifică românizată pentru peștii din genul Arius, aparținând familiei Ariidae, cunoscuți și sub numele de somni de mare. Acești pești sunt caracterizați prin prezența unor mustăți tactile proeminente în jurul gurii, un corp lipsit de solzi protejat de un mucus dens și țepi dorsali sau pectorali rigizi, adesea venenoși, fiind răspândiți în apele marine tropicale, subtropicale și în estuarele din întreaga lume.
• aspenchiu — Denumire regională și populară folosită în anumite bazine hidrografice pentru asprete (Romanichthys valsanicola) sau pentru specii înrudite de pești de apă dulce de talie mică din familia Percidae; pește rar, considerat monument al naturii, adaptat la cursurile montane rapide, cu fund pietros, unde trăiește ascuns sub stânci. Termenul funcționează ca un indicator arhaic în graiurile pescărești locale din zona Carpaților.
• asprean — Variantă regională rară pentru asprete (Romanichthys valsanicola) sau pentru alte specii de pești mici de munte din familia Percidae; pește carpatic endemic cu solzi foarte aspri și rigizi, adaptat la cursurile rapide de apă cu fund bolovănos. Termenul este utilizat exclusiv în anumite comunități rurale submontane ca denumire populară descriptivă bazată pe textura învelișului protector al peștelui.
• aspreancă — Formă de feminin sau variantă regională rară folosită în mod popular pentru a desemna femela peștelui asprete (Romanichthys valsanicola) ori alte varietăți înrudite de pești de munte din familia Percidae; termenul este strict localizat în satele de pe valea râurilor montane din Carpați și face referire directă la asprimea structurală a solzilor ctenoizi specifici speciei.
• asprete — Specie endemică de pește de apă dulce de talie mică (Romanichthys valsanicola), din familia Percidae, considerat un veritabil monument al naturii și o fosilă vie extrem de rară; trăiește exclusiv în România, în prezent fiind izolat doar pe un sector restrâns al râului Vâlsan. Este adaptat structural la cursurile montane rapide, cu fund pietros, având corpul acoperit cu solzi ctenoizi foarte aspri, două înotătoare dorsale separate și un comportament nocturn, trăind ascuns sub bolovani.
• astacicultură — Ramură specializată a acvaculturii și a zootehniei care se ocupă cu studiul, reproducerea, creșterea dirijată și exploatarea comercială a racilor de apă dulce (crustacee din familia Astacidae); acest proces tehnologic include amenajarea de crescătorii artificiale, optimizarea calității apei, hrănirea controlată și selectarea ecologică a speciilor în vederea valorificării lor economice sau a repopulării bazinelor hidrografice naturale.
• aulostom — Pește marin din mările tropicale aparținând genului 'Aulostomus' (peștele-trompetă), caracterizat printr-un corp alungit, comprimat lateral și un bot lung în formă de tub sau flaut, adaptat pentru aspirarea rapidă a prăzii de mici dimensiuni. Ca adjectiv, descrie orice organism, structură anatomică sau specie care posedă o gură tubulară ori o deschidere bucală în formă de canal cilindric.
• avanul — Formă articulată sau variantă regională pentru avat (Aspius aspius), un pește răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor, caracterizat printr-un corp alungit, solzi argintii și o gură largă, lipsită de dinți pe maxilare, dar cu o musculatură puternică. Trăiește în apele curgătoare mari și este extrem de apreciat de pescarii sportivi pentru atacurile sale violente la suprafața apei.
• avat — Pește răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor (Aspius aspius), cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunți argintii, și gura largă, lipsită de dinți pe fălci, dar prevăzută cu o proeminență caracteristică pe maxilarul inferior. Trăiește în apele curgătoare mari, fiind extrem de agil și recunoscut pentru atacurile sale violente la suprafața apei asupra peștilor de talie mică.
• avățoi — Denumire populară regională sau augmentativă folosită în bazinele hidrografice ale Dunării pentru a desemna un exemplar foarte mare, adult și viguros de avat (Aspius aspius), pește răpitor din familia ciprinidelor. Termenul subliniază dimensiunile impresionante, forța în atac și caracterul solitar al specimenului, fiind utilizat cu precădere în jargonul pescarilor sportivi pentru a diferenția exemplarele trofeu de cele de talie medie.