#tremur

• Agadir — Oraș portuar major și stațiune turistică de renume în sud-vestul Marocului, situat pe coasta Oceanului Atlantic, la poalele Munților Atlas. Din punct de vedere etimologic, numele provine din limba berberă (tamazight) și înseamnă 'depozit fortificat' sau 'cetate', localitatea fiind renumită istoric pentru reconstrucția sa structurală completă după seismul devastator din anul 1960.
• amiostazie — Tulburare neurologică manifestată prin tremurături musculare constante sau instabilitate motorie, caracterizată prin incapacitatea de a menține o poziție fixă ori o stare de repaus stabil a mușchilor. Această manifestare clinică structurală apare în urma unor leziuni ale căilor nervoase motorii sau în afecțiuni degenerative ale sistemului nervos central.
• anaseism — Fenomen seismologic ce constă în mișcarea inițială ascendentă sau de împingere în sus a pământului în punctul de recepție (la stația seismică) în momentul sosirii undei seismice primare (undei P), indicând o mișcare de compresie dinspre hipocentru. Această dinamică structurală, opusă kataseismului, este esențială pentru cercetători în determinarea mecanismului de focar al unui cutremur și pentru înțelegerea tipului de falie tectonică activată.
• antiseismic — Proiectat, construit sau consolidat structural pentru a rezista la mișcările seismice, la vibrațiile pământului și la cutremure, reducând la minimum riscul de prăbușire sau avariere gravă. Se aplică normativelor de proiectare, structurilor de rezistență, clădirilor, podurilor sau materialelor tehnologice dotate cu sisteme de amortizare, izolare a bazei sau armături flexibile capabile să preia forțele inerțiale.
• aseismic — Care nu este seismic; regiune sau zonă geografică caracterizată prin absența cutremurelor de pământ sau prin apariția unor mișcări tectonice de intensitate neglijabilă. În ingineria structurală, termenul se folosește uneori (ca variantă pentru antiseismic) pentru a descrie elemente concepute să reziste la șocurile seismice, deși în geologie indică exclusiv lipsa activității seismice.
• aseismicitate — Proprietate sau caracteristică structurală a unei regiuni geografice ori zone tectonice de a nu înregistra cutremure sau activitate seismică semnificativă pe perioade lungi de timp; absență stabilă a mișcărilor telurice. În ingineria civilă, termenul poate descrie calitatea unui amplasament sau comportamentul unui teren stabil care minimizează riscurile tectonice pentru construcțiile edificate.
• bădădăi — Formă regională sau onomatopeică rară pentru a tremura din toate încheieturile, a clănțăni din dinți de frig ori de frică, sau a se agita haotic, fără un scop precis. În anumite graiuri populare izolate, termenul descrie acțiunea de a vorbi mult și fără rost, îngăimând cuvinte neinteligibile sau tremurate dintr-o stare de slăbiciune fizică.
• bădădăire — Acțiunea de a bădădăi și rezultatul ei; tremurat puternic, dârdâit, agitație fizică sau clănțănit involuntar al dinților din cauza temperaturilor scăzute ori a unei stări de spaimă. Reprezintă un termen abstract extrem de rar, specific graiurilor arhaice, folosit pentru a descrie manifestarea exterioară a unui spasm ritmic al corpului.
• bădădăit — Care tremură puternic, dârdâit de frig, cuprins de frisoane sau agitat în mod involuntar din cauza unei spaime mari. În sens secundar, în subdialectele rurale izolate, cuvântul descrie un discurs sau un glas nesigur, tremurător și sacadat, specific persoanelor slăbite de boală sau de bătrânețe.