#varianta dex

• alcalinizație — Termen tehnic sinonim cu alcalinizarea, reprezentând acțiunea sau procesul prin care o substanță sau un sistem își mărește pH-ul prin acumularea sau adăugarea de compuși alcalini. Deși este mai puțin frecvent în limbajul curent decât forma 'alcalinizare', se întâlnește în tratate industriale vechi sau traduceri tehnice specifice.
• alcandru — Variantă românizată și adaptată fonetic a numelui propriu antic 'Alcander'. Deși este rar întâlnit în onomastica modernă, termenul apare în traducerile timpurii ale textelor clasice grecești și latine pentru a desemna personajele mitologice homerice sau figurile istorice spartane.
• alcatou — Variantă românizată și adaptată fonetic a numelui propriu antic 'Alcathous' sau 'Alcatous'. Apare uneori în traducerile literare mai vechi sau în indexurile onomastice de specialitate pentru a desemna figura legendarului rege din Megara sau alte personaje secundare din epopeile elene.
• alcimede — Variantă onomastică a numelui mitologic Alcimeda (Alkimede), reprezentând soția lui Aeson și mama legendarului erou Iason, conducătorul expediției argonauților. Apare frecvent sub această formă în traducerile românești moderne ale textelor clasice elene (cum ar fi epopeea Argonauticelor), simbolizând devotamentul matern și suferința în fața destinului.
• amfitohie — Variantă ortografică și fonetică admisă pentru termenul 'amfitochie'; definește procesul biologic de partenogeneză amfitocă prin intermediul căruia din ovulele nefecundate se nasc indivizi aparținând ambelor sexe. Este o formă structurală rară utilizată în unele dicționare mai vechi sau tratate traduse direct din limba franceză.
• amiantă — Formă feminină rară sau variantă regională admisă pentru mineralul amiant; definește aceeași rocă fibroasă incombustibilă din clasa silicaților naturali, utilizată ca materie primă izolatoare în aplicațiile industriale tradiționale.
• analizor — Formă alternativă sau regională admisă pentru termenul analizator; definește un instrument, aparat sau sistem anatomic care execută o analiză. În fiziologie, reprezintă rețeaua biologică responsabilă de transformarea excitațiilor în senzații constiente, iar în fizică și inginerie este un dispozitiv tehnic programat să măsoare și să fragmenteze proprietățile unui semnal electric, amestec chimic ori flux informațional.
• apendictomie — Variantă grafică și fonetică, mai puțin frecventă, pentru termenul standard 'apendicectomie'; intervenție chirurgicală de extirpare a apendicelui vermiform. Deși este corectă din punct de vedere etimologic în anumite limbi (cum ar fi englezescul 'appendectomy'), în limba română academică este preferată forma extinsă.
• apendix — Variantă ortografică neadaptată complet, preluată direct din grafia latină sau engleză (appendix), utilizată uneori în mod curent ca sinonim pentru 'apendice'; prelungire tubulară a cecului sau anexă suplimentară la finalul unui text. În limba română literară și medicală standard, este preferată scrierea fonetică autohtonă cu 'ce' final.
• apic — Formă rară, arhaică sau variantă simplificată (întâlnită sporadic în traduceri literare ori tratate tehnice izolate) pentru adjectivul standard „apical”; care se referă la vârful unei structuri, aparține acestuia sau este articulat cu ajutorul vârfului limbii în procesul vorbirii.
• apica — Formă rară, arhaică sau regională (întâlnită uneori ca variantă fonetică sau eroare tolerată) ce denumește o mică deschidere, un vârf sau o structură ascuțită; utilizată sporadic în lexicul popular ori în traducerile tehnice timpurii. În limba română literară actuală, termenul nu are o utilizare autonomă stabilă.
• Armagedon — Variantă ortografică simplificată, adaptată normelor fonetice curente ale limbii române, a cuvântului 'Armageddon'; indică același concept teologic al bătăliei finale din timpurile apocalipsei sau, în sens larg, o catastrofă inevitabilă de proporții colosale care amenință existența unei comunități ori a întregii planete.
• asambleză — Formă secundară, adesea utilizată regional sau în jargonul tehnic vechi, pentru termenul 'asambleuză'; desemnează fie o femeie care lucrează la asamblarea unor repere tehnice, fie un utilaj sau masă specială destinată poziționării și fixării elementelor geometrice componente ale unui produs.