#vertebra

• acalefă — Termen zoologic arhaic sau științific utilizat pentru a desemna meduzele marine mari sau, în sens larg, organismele din clasa Scyphozoa (încrengătura Cnidaria). Aceste organisme gelatinoase, lipsite de schelet, se caracterizează prin corpul lor în formă de umbrelă sau clopot și prin prezența celulelor urzicătoare (cnidocite) pe tentacule, folosite pentru autoapărare și capturarea prăzii prin paralizare.
• acarcare — Formațiune anatomică rigidă cu aspect de scut, carcasă, test sau structură scheletică protectoare, de natură calcaroasă, chitinoasă sau silicoasă, care învelește parțial ori total corpul anumitor animale nevertebrate (cum ar fi unele crustacee, moluște sau protozoare). Îndeplinește o funcție esențială de barieră împotriva prădătorilor, de suport pentru prinderea țesuturilor moi și de prevenire a deshidratării.
• acrocist — Structură anatomică sferică sau sac vezicular protector temporar, format în timpul reproducerii la anumite specii de hidrozoare coloniale (canguri de mare sau celenterate). Acest înveliș structural gelatinos adăpostește și protejează ouăle sau planulele în primele stadii de dezvoltare embrionară, înainte ca acestea să fie eliberate în mediul acvatic extern.
• acrum — Variantă grafică învechită, rară sau transcriere defectuoasă pentru osul sacru (os sacrum); piesa osoasă triunghiulară voluminoasă situată la baza coloanei vertebrale, formată prin sudarea structurală a celor cinci vertebre sacrale, articulându-se lateral cu oasele iliace pentru a închide centura pelviană.
• actinomer — Segment anatomic sau zonă structurală dintr-un corp cu simetrie radiară, corespunzând uneia dintre secțiunile repetitive dispuse în jurul axului central. În zoologia nevertebratelor, termenul descrie fiecare dintre segmentele radiale similare care alcătuiesc corpul unor echinoderme (cum sunt brațele stelelor de mare) sau ale unor celenterate, incluzând organele interne și structurile scheletice aferente acelei secțiuni.
• actinozoare — Clasă de nevertebrate marine din încrengătura celenteratelor, caracterizate printr-un corp saciform cu simetrie radiară accentuată, prevăzut cu o gură înconjurată de tentacule și o cavitate gastrică compartimentată prin septe verticale. Această grupare structurală include coralii și anemonele de mare, majoritatea fiind organisme fixate care secretă un exoschelet calcaros.
• adelopod — Organism sau segment anatomic caracterizat prin picioare ascunse, invizibile la o examinare superficială sau retrase complet în interiorul cavităților corpului; în zoologie, descrie specii de nevertebrate sau larve ale căror apendice locomotorii sunt rudimentare ori mascate structural de pliuri cutanate. Termenul definește o adaptare evolutivă specifică organismelor fosoriale sau parazitare.
• adelostom — Care are deschiderea bucală ascunsă, invaginată sau protejată de pliuri anatomice speciale; organism sau structură anatomică caracterizată printr-un aparat bucal retras, specific anumitor grupuri de nevertebrate sau larve marine. Acest caracter morfologic adaptativ oferă o protecție sporită împotriva prădătorilor sau a factorilor de mediu abrazivi, optimizând în același timp mecanismul de hrănire prin filtrare.
• adenopod — Care prezintă picioare sau apendice locomotorii prevăzute cu glande secretoare speciale; în zoologie, descrie organisme nevertebrate (cum sunt unele artropode sau anelide) ale căror membre includ structuri glandulare ce elimină substanțe adezive, mătăsoase ori toxice. Acest termen structural evidențiază o adaptare locomotorie și defensivă unică în regnul animal.
• Aglea — Gen de melci marini fără cochilie (gasteropode opistobranhiate) aparținând familiei Aglajidae, care trăiesc în medii bentice marine tropicale și temperate. Aceste creaturi marine au un corp moale, adesea intens colorat, și sunt prădători specializați care vânează alte nevertebrate mici pe substraturile nisipoase.
• amfiartroză — Tip de articulație osoasă semimobilă caracterizată prin prezența unui disc fibrocartilagos structural situat între suprafețele articulare, legat prin ligamente periferice puternice care limitează mișcarea la o simplă alunecare sau flexie minimă. Exemple clasice în anatomia umană sunt articulațiile dintre corpurile vertebrelor (discurile intervertebrale) și simfiza pubiană.
• amibocit — Celulă migratoare liberă, cu mișcări amibiene, întâlnită în sângele, hemolimfa sau țesuturile interstițiale ale multor animale nevertebrate (cum sunt spongierii, celenteratele sau moluștele); are o structură flexibilă și îndeplinește funcții fundamentale de digestie intracelulară, transport al nutrienților, excreție și apărare imunitară prin fagocitoză.
• Ammothea — Gen taxonomic ce cuprinde specii de păianjeni de mare (pantopode) aparținând familiei Ammotheidae, răspândiți cu precădere în apele reci și adânci ale oceanelor lumii, inclusiv în regiunile antarctice. Aceste nevertebrate marine se caracterizează structural printr-un corp extrem de redus și picioare neobișnuit de lungi în raport cu trunchiul, posedând o trompă (proboscis) dezvoltată, utilizată pentru a absorbi nutrienții din țesuturile organismelor moi, precum cnidarii sau bureții de mare.
• amniot — Organism sau vertebrat superior care aparține cladei Amniota, caracterizat prin dezvoltarea embrionară protejată de învelișuri celulare complexe, printre care și amniosul. În sens adjectival, descrie un ou sau un stadiu evolutiv dotat cu sac amniotic, permițând reproducerea complet independentă de mediul acvatic extern.
• anamniotă — Animal vertebrat inferior (precum peștii sau amfibienii) al cărui embrion se dezvoltă direct în mediul acvatic și este lipsit de anexe embrionare protectoare complexe, în special de amnios și alantoidă. Ca adjectiv, descrie o specie, o fază de dezvoltare embrionară sau o structură anatomică specifică acestor organisme vertebrate non-amniotice, care depind în totalitate de prezența apei pentru reproducere și supraviețuirea ouălor.
• anchilochelie — Malformație structurală sau trăsătură morfologică specifică unor artropode ori moluște, caracterizată prin sudarea, anchilozarea sau imobilizarea parțială ori totală a cleștilor, chelicerelor ori a marginilor pliului cochilier, împiedicând mișcarea normală de prindere sau articularea funcțională a apendicelor.
• anchilozant — Care provoacă, favorizează sau însoțește o anchiloză; care determină rigidizarea progresivă și imobilizarea definitivă a articulațiilor prin fuziune fibroasă sau osoasă. Este utilizat în mod curent pentru a descrie forme severe de artrită cronică autoimună care afectează scheletul axial.
• anelid — Vierme inelat din încrengătura Annelida, caracterizat structural prin segmentație externă și internă numită metamerie, având corpul alcătuit dintr-o succesiune de inele similare. Ca adjectiv, descrie orice organism, trăsătură anatomică sau proces biologic structural care prezintă elemente metamerice sau inelate specifice acestor nevertebrate.
• anelidă — Forma de feminin singular a substantivului 'anelid' sau denumire utilizată pentru orice nevertebrată din încrengătura Annelida. La plural (anelide), reprezintă clasa sau grupul taxonomic extins ce reunește viermii inelați (oligochete, polihete și hirudinee), caracterizați structural prin metamerie homonomă, sistem circulator închis și sistem nervos ganglionar ventral.
• anelide — Încrengătură majoră de animale nevertebrate cu simetrie bilaterală (Annelida), ce cuprinde viermii inelați (cum sunt râmele, lipitorile și polihetele marine). Din punct de vedere structural, corpul lor este caracterizat prin metamerie homonomă, fiind împărțit atât la exterior, cât și la interior (prin septe transversale) într-o succesiune de inele sau segmente repetitive, posedând un sistem circulator închis și un sistem nervos ganglionar ventral.