apetițiune
Definiție
Variantă lexicografică învechită sau livrescă pentru termenul 'apetiție'; tendință internă, impuls, dorință oarbă sau forță dinamică prin care un organism ori o conștiință tinde spre satisfacerea nevoilor sale. Apare sporadic în traducerile românești de metafizică și psihologie specifice secolului al XIX-lea.
Echivalente bilingve
- Apetițiune
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: apetițiunea, plural: apetițiuni, genitiv-dativ: apetițiunii / apetițiunilor. |
| Formare | Împrumut modern realizat din limba franceză (appétition) și adaptat pe modelul sufixelor etimologice latine în '-țiune'. |
| Ortografie / Pronunție | [a-pe-ti-ți-u-ne] (pronunțat în cinci silabe distincte, cu accentul pe penultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul de Termeni Filosofici Istorici și Neologisme Uitate |
Exemple de utilizare în context
RO: În tratatul tradus de la Paris, această apetițiune lăuntrică era privită ca fundament al tuturor acțiunilor umane.
EN: In the treatise translated from Paris, this inner appetition was viewed as the foundation of all human actions.
RO: Profesorul a explicat că forma de apetițiune a căzut treptat în desuetudine în favoarea variantei apetiție.
EN: The professor explained that the form apetițiune gradually fell into disuse in favor of the variant apetiție.
RO: Vechile manuscrise foloseau termenul apetițiune pentru a descrie forța vitală ce guvernează instinctele animale.
EN: Ancient manuscripts used the term apetițiune to describe the vital force governing animal instincts.
Expresii și sintagme corelate
Apetițiune lăuntrică / Inner appetition
RO: Reflexia conștientă și profundă asupra propriilor stări psihologice, întâlnită în tratatele vechi de metafizică.
EN: The conscious and deep reflection upon one's own psychological states, found in old treatises of metaphysics.
Facultate de apetițiune / Faculty of appetition
RO: Denumire istorică pentru capacitatea intelectului sau a corpului de a tinde rațional ori instinctiv spre lucruri plăcute.
EN: A historical name for the intellect's or body's capacity to rationally or instinctually tend toward pleasing things.
Impuls de apetițiune / Drive of appetition
RO: Forță biologică sau psihică fundamentală ce împinge un individ să caute satisfacerea imediată a dorințelor.
EN: A fundamental biological or psychic force pushing an individual to seek the immediate satisfaction of desires.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.