#psihologie

• Ab hoc et ab hac — Expresie latină tradusă literal 'de la unul și de la alta' sau 'despre asta și despre aceea'. În contextul psihologiei clinice, al neurologiei și al psihiatriei, termenul descrie un discurs haotic, incoerent, fără o legătură logică între idei, specific pacienților care suferă de episoade de delir, demență, confuzie mentală acută sau intoxicații severe cu substanțe psihoactive.
• Ab irato — Expresie latină tradusă prin 'la mânie' sau 'sub impulsul furiei'. În psihopatologie, psihologia clinică și psihiatria medico-legală, termenul descrie acte, declarații sau agresiuni comise în timpul unui afect puternic, când starea emoțională intensă (furia oarbă, criza de furie) îngustează temporar câmpul conștiinței și reduce capacitatea pacientului de a-și controla impulsurile sau de a evalua consecințele acțiunilor sale.
• abalienare — Acțiunea de a abaliena și rezultatul ei; stare de alienare mintală, rătăcire a minții sau pierdere a facultăților psihice cognitive. În terminologia medicală latină și în primele manuale de neurologie, 'abalienatio mentis' desemna o prăbușire globală a funcțiilor intelectuale, utilizată ca predecesor conceptual pentru termenii moderni de demență, psihoză sau disociere psihică gravă.
• abandon — Fapta de a părăsi, de a renunța definitiv la o persoană (copil, partener), la un bun sau la o acțiune începută. În psihologia clinică și psihiatrie, este un concept central studiat pentru impactul său profund asupra dezvoltării emoționale, generând traume de atașament, anxietate severă și scheme cognitive disfuncționale persistente.
• abandona — A părăsi pe cineva în mod voit, rupând legăturile de îngrijire sau afecțiune; a renunța la o activitate, la o terapie sau la un obiectiv. În medicina comportamentală, se folosește frecvent pentru a descrie situația în care un pacient întrerupe prematur un tratament medical esențial sau un program de reabilitare.
• Abantiadul — Forma articulată și românizată a patronimicului Abantiades, reprezentându-l în mod direct pe Perseu, fiul lui Zeus și al Danayei. În istoria medicinei și în psihologia arhetipală, figura Abantiadul este interpretată ca simbol al chirurgului sau al terapeutului curajos care folosește instrumente ascuțite (metafora sabiei) pentru a extirpa simbolic 'monstrul' patologic sau trauma psihică ce împietrește dezvoltarea pacientului.
• abate2 (vb.) — A se îndepărta de la o direcție, de la o regulă, de la un traseu stabilit sau a schimba cursul normal al unui fenomen. În psihologia comportamentală, se folosește când un pacient se abate de la tratament (non-complianță), iar în epidemiologie descrie momentul în care o curbă pandemică se abate de la modelul predictiv inițial datorită intervențiilor sanitare.
• abatere — Acțiunea de a se abate; îndepărtare de la o normă, o regulă, un protocol sau o valoare medie stabilită. În biostatistica medicală, termenul este fundamental (abaterea standard) pentru a măsura gradul de împrăștiere a datelor clinice, în timp ce în medicina muncii indică o încălcare a normelor de protecție sau de igienă.
• Abbagnano — Perspectiva Abbagnano în psihologia medicală se referă la aplicarea existențialismului pozitiv (teoria filosofului Nicola Abbagnano) în psihoterapie, punând accent pe analizarea structurii posibilităților umane, gestionarea anxietății existențiale și abordarea clinică a alegerilor în stările de criză psihologică.
• abdica — În context medico-legal și psihopatologic, termenul descrie actul voluntar sau forțat prin care o persoană renunță la prerogative, drepturi sau funcții din cauza unei incapacități psihice, a unei alienări mentale sau a degradării cognitive severe (precum demența senilă). De asemenea, în psihologia clasică, verbul definește renunțarea patologică a eului la exercitarea controlului conștient asupra impulsurilor, pulsiunilor sau voinței (abdicarea voinței sau abulia).
• abdicație — Formă substantivală livrescă utilizată în trecut ca sinonim pentru 'abdicare', desemnând rezultatul sau documentul oficial ce atestă renunțarea la autoritate. În semiologia psihiatrică și evaluările de medicină legală, termenul punea accentul pe actul formal de renunțare comportamentală generat de o labilitate emoțională severă, o presiune psihologică exterioară (șantaj, coerciție) sau un deficit cognitiv invalidant.
• abecedar — Manual elementar conceput pentru învățarea scrisului și a cititului. În psiholingvistica clinică, neuropsihologie și logopedie, structura unui abecedar este utilizată ca instrument de evaluare standardizată pentru determinarea competențelor lingvistice de bază. Servește la identificarea semnelor timpurii de dislexie developmentală, agrafie sau alexie. De asemenea, este integrat în protocoalele de reeducare a limbajului pentru pacienții afazici care au suferit leziuni vasculare sau traumatice în ariile cerebrale corticale dedicate limbajului.
• abecedare — Forma de plural a substantivului neutru 'abecedar', desemnând mai multe manuale elementare sau seturi alfabetice de învățare. În clinicile de reabilitare a limbajului, logopedie pediatrică și neuropsihologie, utilizarea mai multor tipuri de abecedare (vizuale, tactile sau fonetice) permite adaptarea strategiei terapeutice la tipul specific de deficit cognitiv sau senzorial al pacientului.
• abhază — Limba vorbită de abhazi, făcând parte din familia limbilor caucaziene de nord-vest; ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a cuvântului 'abhaz'. În neuropsihologie și patologia limbajului (afaziologie), structura gramaticală extrem de complexă a limbii abhaze (caracterizată printr-un sistem uriaș de consoane și o structură verbală polisintetică) a servit drept model clinic pentru studierea modului în care creierul uman procesează sunetele dificile după traume cerebrale sau accidente vasculare.
• abia — Adverb cu sens restrictiv sau temporal, indicând o acțiune realizată cu mare efort, cu dificultate, într-un grad minim sau într-un moment imediat anterior. În evaluarea neuropsihologică și logopedică, termenul este utilizat clinic ca indicator calitativ în fișele de observație pentru a descrie limitările severe ale pacienților cu afazie, dispnee sau traume motorii (de exemplu, pacienți care abia pot pronunța cuvinte simple ori abia își pot menține echilibrul).
• Abilene — Termen utilizat în psihologia medicală, managementul riscului clinic și bioetică prin conceptul 'Paradoxul Abilene'; descrie situația în care o echipă medicală sau un grup de specialiști ia o decizie colectivă greșită (de exemplu, un plan de tratament riscant), deși individual fiecare membru consideră că decizia este incorectă, din cauza fricii de a contrazice consensul aparent al grupului.
• abisal — Însușire care aparține abisului sau care se referă la zonele cele mai adânci ale oceanelor (de regulă sub 2000-3000 de metri), caracterizate prin întuneric total, presiune uriașă și temperaturi scăzute. În psihologie, termenul califică elementele ascunse ale psihicului uman, venite din straturile cele mai adânci ale inconștientului.
• abjecțiune — Stare de degradare morală extremă, josnicie profundă sau ticăloșie care provoacă repulsie și dispreț. În sens filozofic și psihologic, termenul desemnează fie fapta sau comportamentul care încalcă flagrant normele demnității umane, fie sentimentul de auto-depreciere și umilință totală resimțit de un individ în fața propriei decăderi sociale sau morale.
• ablutomanie — Tulburare psihologică sau comportamentală caracterizată printr-o tendință obsesivă, compulsivă și exagerată de a se spăla pe corp sau pe mâini în mod repetat. Se manifestă frecvent ca un ritual elaborat în cadrul tulburării obsesiv-compulsive (TOC), generat de o anxietate intensă legată de microbi, murdărie sau contaminare.
• abraziv — Produs, material natural sau artificial (cum ar fi diamantul, corindonul, carborundul ori nisipul) alcătuit din granule dure care, prin frecare, uzură sau percuție, servește la tăierea, șlefuirea, curățarea ori netezirea unor suprafețe metalice, lemnoase ori minerale; (adjectival, în sens propriu) care posedă o structură aspră capabilă să roadă ori să erodeze prin fricțiune; (adjectival, în sens figurat) stil de comunicare, comportament sau caracter individual marcat de duritate, agresivitate, asprime verbală, lipsă de tact și tendință de a genera conflicte ori tensiuni interpersonale.