#psihologie

• abrutizare — Acțiunea de a se abrutiza și rezultatul ei; pierdere progresivă a facultăților intelectuale, a sensibilității și a demnității morale; degradare psihică și comportamentală profundă.
• abstinent — Persoană (bărbat) care se abține în mod voluntar și deliberat de la satisfacerea unor nevoi, plăceri sau impulsuri fizice, în special de la consumul de băuturi alcoolice, substanțe psihoactive sau de la raporturi sexuale; (ca adjectiv) care denotă o atitudine de auto-restricție conștientă, cumpătare extremă sau moderație riguroasă în comportamentul cotidian.
• abstragere — Acțiunea de a abstrage și rezultatul ei; procesul mental, logic și analitic prin care se izolează însușirile generale ale unei categorii de obiecte. În psihologie, definește starea de detașare conștientă sau inconștientă a unui individ față de stimulii din mediul înconjurător, adesea asociată cu o concentrare intelectuală intensă sau cu reveria.
• abstras — Care provine dintr-o operație mentală de abstractizare; detașat de realitatea materială sau empirică și transpus în sfera conceptelor pure. În sens psihologic, descrie o persoană cufundată adânc în propriile gânduri, care manifestă o neatenție temporară sau o detașare completă față de stimulii din mediul înconjurător.
• abuli — Forma de plural a substantivului neologic 'abulie', care desemnează stările patologice caracterizate prin absența totală sau diminuarea severă a voinței, a capacității de decizie și a impulsului de a acționa. Manifestate frecvent ca simptome nucleare în episoadele depresive majore, schizofrenie sau afecțiuni neurologice ale lobului frontal, aceste tulburări blochează abilitatea individului de a iniția și susține activități orientate spre un scop, în ciuda păstrării intacte a capacităților fizice și intelectuale.
• abulic — Persoană care suferă de abulie, caracterizată prin lipsa totală sau diminuarea severă a voinței și a capacității de a lua decizii sau de a acționa. Ca adjectiv, termenul descrie un comportament, o stare sau o manifestare clinică marcată de o apatie profundă, neputință volițională și incapacitatea de a iniția activități orientate spre un scop, deși funcțiile intelectuale și fizice pot rămâne intacte.
• abulică — Forma de feminin a termenului 'abulic', desemnând o femeie care suferă de abulie sau o manifestare specifică de gen a acestei tulburări voliționale. Ca adjectiv, califică o structură psihică, o reacție sau o stare mentală marcată de o prăbușire a impulsului motor și decizional, fiind frecvent întâlnită în tabloul clinic al formelor severe de depresie postnatală sau tulburări schizofrenice.
• abulie — Tulburare psihică severă sau simptom neurologic caracterizat prin absența totală ori diminuarea patologică a voinței, a capacității de inițiativă și a puterii de decizie. Persoana afectată păstrează conștiința acțiunilor necesare și are funcțiile intelectuale sau motorii intacte, însă se află în imposibilitatea biologică și psihică de a genera impulsul intern indispensabil declanșării și susținerii unui act voluntar, manifestare asociată frecvent cu leziuni ale lobului frontal, schizofrenie sau depresie majoră.
• abulit — Stare tranzitorie sau cronică a unui individ care a fost adus în stadiul de totală neputință volițională, fiind complet lipsit de inițiativă, energie sau putere de decizie în urma unui șoc emoțional, a unei traume severe sau a unei epuizări extreme. Ca participiu, provine dintr-o formă verbală rară sau ipotetică utilizată în cercurile academice restrânse pentru a descrie rezultatul direct al unui proces distructiv de alienare psihică, în care personalitatea este golită de resorturile sale dinamice interne.
• abuzare — Acțiunea de a abuza și rezultatul ei; procesul dinamic prin care o entitate sau o persoană este supusă unui tratament nedrept, violent sau degradant, ori prin care o resursă sau o prerogativă este exploatată peste limitele permise. Spre deosebire de termenul abstract 'abuz', 'abuzarea' subliniază componenta activă, procedurală sau repetitivă a actului de încălcare a normelor.
• abuzat — Care a căzut victimă unui exces de putere, unei violențe, exploatări sau hărțuiri; tratat într-un mod nedrept, degradant ori vătămător. În sens larg sau figurat, se referă la un drept, un principiu ori un termen lingvistic care a fost utilizat în mod greșit, excesiv ori forțat, alterându-i-se valoarea inițială.
• abuzatoare — Persoană de sex feminin care exercită un abuz, o formă de violență, manipulare, hărțuire sau exploatare asupra unei alte ființe aflate într-o poziție de vulnerabilitate ori subordonare. Ca adjectiv, descrie o conduită, o atitudine sau o practică feminină caracterizată prin depășirea opresivă a limitelor morale, legale și comportamentale.
• abuzator — Persoană de sex masculin care comite un abuz, profitând de autoritatea, forța, statutul ori poziția sa pentru a exploata, hărțui sau violenta o altă persoană. Ca adjectiv, desemnează un comportament, un sistem ori un mecanism opresiv, coercitiv și despotic, care funcționează prin încălcarea sistematică a drepturilor celorlalți.
• acalculie — Deficit neurologic clinic sau neuropsihologic caracterizat prin pierderea dobândită a capacității de a efectua operații aritmetice simple sau de a înțelege conceptele matematice fundamentale, survenit în urma unei leziuni cerebrale organice (afectând de regulă lobul parietal stâng). Spre deosebire de discalculie, care este o tulburare de dezvoltare congenitală, acalculia reprezintă o perturbare cognitivă secundară unui traumatism, accident vascular cerebral sau proces neurodegenerativ.
• acapara — A monopoliza sau a pune stăpânire de o manieră exclusivă, adesea abuzivă, forțată sau necinstită, asupra unor bunuri materiale, resurse comerciale, piețe sau valori abstracte (atenție, putere, timp), în scopul obținerii unui avantaj personal și în detrimentul celorlalți. În sens economic primitiv, acțiunea se referă la cumpărarea speculativă a stocurilor de mărfuri pentru a controla prețurile.
• acaparant — Care tinde să acapareze, să monopolizeze sau să domine în mod absolut și exclusiv spațiul, atenția, timpul sau resursele celor din jur. În context psihologic și comportamental, termenul descrie un individ, un stil de personalitate sau un fenomen absorbit de sine, care manifestă o posesivitate sufocantă sau o prezență atât de intensă încât reduce la tăcere ori eclipsează complet manifestările celorlalte persoane din proximitate.
• acaparantă — Forma de feminin a adjectivului acaparant; caracterizează o entitate, o persoană, o atitudine sau o pasiune care pune stăpânire totală pe mintea, timpul ori sentimentele cuiva. Utilizat frecvent pentru a descrie o afecțiune maternă sau romantică sufocantă, o profesie solicitantă care exclude viața personală, sau o operă de artă (carte, piesă) care captivează irezistibil atenția.
• acaparat — Care a fost monopolizat, confiscat sau asimilat complet de către o forță exterioară, o persoană dominatoare sau o activitate intensă. Aplicat contextului uman, descrie o persoană copleșită psihic, absorbită total de gânduri, sarcini de lucru sau obligații cotidiene, lăsând impresia lipsei de control asupra propriului timp sau spațiu personal.
• acaparatoare — Persoană de sex feminin sau entitate (firmă, organizație, pasiune) care acaparează, tinde să monopolizeze ori să pună stăpânire în mod exclusiv și adesea egoist pe resurse, piețe sau pe atenția și timpul celor din jur. Ca adjectiv, caracterizează o fire dominatoare, invazivă și posesivă sau o activitate extrem de solicitantă, care absoarbe complet energia mentală și fizică a unui individ.
• acaparator — Persoană de sex masculin sau factor care monopolizează, pune stăpânire sau își însușește bunuri, funcții sau atenția publică prin metode speculative, abuzive ori de o asertivitate excesivă. Ca adjectiv, descrie un comportament invaziv, un discurs dominator care elimină dialogul sau un fenomen cotidian care tinde să consume tot timpul disponibil al unui individ.