#psihologie

• autosugestie — Proces psihologic prin care o persoană își influențează în mod conștient sau inconștient propriile gânduri, stări afective, credințe sau reacții fiziologice prin repetarea sistematică a unor idei, afirmații ori imagini mentale. Acest mecanism cognitiv profund, strâns legat de efectul placebo și de hipnoză, poate fi utilizat terapeutic pentru reducerea anxietății, combaterea durerii sau optimizarea performanțelor comportamentale.
• autosugestiona — A-și impune singur, în mod conștient sau subconștient, o anumită convingere, idee, stare de spirit sau senzație fizică prin intermediul autosugestiei; a se convinge singur de adevărul ori iminența unui fapt, determinând adaptarea reacțiilor comportamentale sau emoționale la acea idee autoindusă.
• autosugestionare — Acțiunea de a se autosugestiona și rezultatul ei; procesul conștient sau inconștient prin care un individ își impune o anumită convingere, idee, stare afectivă sau reacție somatică prin repetarea unor afirmații ori scenarii mentale. Acest mecanism de condiționare psihologică joacă un rol major în autoreglarea comportamentală, managementul durerii și tehnicile de vizualizare creativă, putând avea efecte constructive sau distructive în funcție de natura gândurilor rulate.
• autosugestionat — Care s-a convins singur sau a fost influențat de propriile idei ori imagini mentale prin procesul de autosugestie; aflat sub influența unei stări emoționale, convingeri sau senzații fizice autoinduse. Descrie o persoană al cărei comportament și ale cărei reacții curente sunt ghidate de o programare internă asumată în mod autonom.
• autosupraveghea — A-și urmări, a-și monitoriza sau a-și supraveghea în mod conștient și sistematic propriile acțiuni, comportamente, stări emoționale ori parametri fiziologici (precum ritmul cardiac sau tensiunea), fără intervenția directă a unei alte persoane. Acest mecanism reflexiv este utilizat atât în dezvoltarea personală pentru auto-disciplinare, cât și în protocoalele medicale de monitorizare la domiciliu a pacienților cu afecțiuni cronice.
• autosupravegheat — Care este monitorizat, urmărit sau controlat în mod conștient și sistemativ de propria persoană, fără intervenție sau supraveghere din exterior. Se referă la pacienți care își gestionează autonom parametrii de sănătate conform indicațiilor medicale sau la indivizi care își auto-disciplinează acțiunile și comportamentul în cadrul unui program de dezvoltare personală.
• autosupraveghere — Acțiunea de a se autosupraveghea și rezultatul ei; procesul conștient, deliberat și sistematic prin care o persoană își monitorizează propriile gânduri, conduite, reacții emoționale ori funcții biologice. Reprezintă o componentă esențială a autocontrolului, a inteligenței emoționale și a managementului medical autonom, permițând corectarea promptă a abaterilor fără a depinde de asistență exterioară.
• autosusținere — Acțiunea de a se autosusține și rezultatul ei; proces, stare sau capacitate autonomă a unui sistem ori individ de a-și asigura din resurse proprii condițiile de subzistență, stabilitate, funcționare și dezvoltare. Reprezintă un concept cheie în teoriile sustenabilității moderne, indicând atingerea unui prag de independență structurală totală în fața factorilor perturbatori externi.
• autotelic — Care își conține scopul în sine; caracteristic unei activități, opere de artă sau experiențe a cărei rațiune de a fi și recompensă sunt intrinseci, nefiind realizată pentru obținerea unui avantaj exterior, a unui profit sau a unui scop utilitar secundar. În psihologie, definește personalitatea sau starea de flux (flow) în care individul găsește o bucurie profundă în însuși procesul desfășurării unei acțiuni.
• autoterapie — Formă de tratament, vindecare sau recuperare fizică ori psihologică pe care o persoană o aplică asupra propriei sale ființe, utilizând resurse, tehnici sau cunoștințe proprii, fără intervenția sau ghidarea directă a unui cadru medical. În psihologie, include utilizarea materialelor de auto-ajutorare (self-help), a exercițiilor cognitive autonome și a introspecției structurate pentru gestionarea stărilor de stres sau a anxietății ușoare.
• autotopoagnozie — Simptom clinic neuropsihologic rar, caracterizat prin incapacitatea unui pacient de a recunoaște, localiza sau numi părțile propriului corp sau ale corpului altei persoane, în ciuda păstrării intacte a funcțiilor senzoriale, motorii și a limbajului. Această agnozie structurală a schemei corporale este cauzată de obicei de o leziune focală localizată în lobul parietal stâng (dominant) al creierului.
• autotratament — Formă de tratament sau îngrijire medicală pe care un individ și-o administrează singur acasă (prin utilizarea de medicamente eliberate fără rețetă, remedii naturiste, proceduri igienico-sanitare sau exerciții fizice), fără supravegherea directă ori prescripția unui medic calificat. În sfera psihică, desemnează utilizarea tehnicilor de auto-ajutorare pentru corectarea dispozițiilor emoționale negative ușoare.
• autovalorifica — A-și recunoaște, dezvolta și pune în valoare propriile calități, aptitudini, competențe sau talente pentru a obține recunoaștere socială, împlinire personală ori avantaje materiale; a se pune singur în evidență prin valorificarea propriului potențial latent.
• autovalorificare — Acțiunea de a se autovalorifica și rezultatul ei; procesul conștient și sistematic prin care o persoană își recunoaște, își dezvoltă și își pune în valoare propriul potențial, abilitățile, cunoștințele sau talentele pentru a obține o recunoaștere socială, profesională ori o împlinire spirituală și materială.