Dicționarul de Neologisme și Termeni Științifici

• acronic — Care se referă la acronie; situat în afara timpului sau independent de succesiunea temporală liniară. În astronomia antică și clasică, termenul descrie fenomenul de răsărit acronic al unei stele sau al unei planete, ce are loc în mod exact în momentul apusului soarelui (sau invers), reprezentând o poziție geometrică diametral opusă astrului zilei.
• aelur — Care aparține pisicilor sau felinelor, privitor la feline; termen rar, arhaic sau neologism de origine grecească utilizat pentru a descrie comportamentul, structura anatomică ori caracteristicile specifice animalelor din familia Felidae. Se întâlnește de regulă în textele academice vechi, studii taxonomice sau descrieri morfologice de specialitate.
• aerivor — Care consumă, absoarbe sau utilizează cantități mari de aer ori oxigen atmosferic pentru a funcționa, a trăi sau a se alimenta. În biologie, termenul descrie organisme sau procese strâns dependente de aerul liber; în tehnică, se aplică motoarelor termice cu ardere internă sau turbinelor care necesită un aport masiv de aer pentru realizarea amestecului carburant.
• albuminogen — Care produce, generează sau favorizează formarea de albumină; substanță, țesut sau factor fiziologic responsabil de sinteza ori secreția albuminelor în organism; care are capacitatea structurală de a stimula producția de proteine plasmatice.
• algebriza — A transpune o problemă, un enunț, o structură geometrică sau o teorie științifică în limbaj algebraic; a exprima prin intermediul ecuațiilor, polinoamelor și al simbolurilor abstracte specifice algebrei. În epistemologia matematică, termenul descrie procesul de formalizare structurală care permite rezolvarea unor probleme descriptive concrete prin intermediul calculului simbolic deductiv riguros.
• aliped — Care are picioarele prevăzute cu aripi sau cu membrane interdigitale care servesc la zbor ori la înot; termen utilizat istoric în zoologie pentru a descrie mamiferele chiroptere (liliecii) sau păsările cu picioare palmate. În context mitologic, descrie divinități sau creaturi fantastice ale căror picioare înaripate le permit să se deplaseze cu o viteză supranaturală.
• alomorfism — Stare sau proprietate structurală constând în coexistența sau manifestarea mai multor variante formale ori alomorfe ale aceluiași element de bază. În lingvistică, reprezintă ansamblul variațiilor fonetice și poziționale ale unui morfem în cadrul flexiunii sau derivării, iar în mineralogie definește proprietatea unor substanțe chimice identice de a cristaliza în sisteme diferite sub influența temperaturii și a presiunii externe.
• anafrodiziacă — Forma de feminin a adjectivului anafrodiziac; descrie o substanță, o plantă, o moleculă sau o terapie medicală care are proprietatea structurală de a diminua, inhiba ori calma dorința sexuală, libidoul sau excitația erotică. În fitoterapie și biochimie, califică acele compoziții organice active capabile să reducă temporar răspunsul sistemului nervos central la stimulii de natură sexuală.
• ancestralitate — Starea, calitatea sau condiția structurală de a fi ancestral; legătură genetică, istorică ori culturală directă cu strămoșii sau cu originile îndepărtate ale unei familii, specii ori populații. În genetica modernă, termenul se referă la determinarea proporțiilor de moștenire celulară și moleculară transmise de la diverse grupuri ancestrale de-a lungul evoluției.
• ancistro- — Element prim de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă (ankistron - cârlig, ghimpe încovoiat), utilizat în terminologia științifică internațională, în special în biologie, botanică și parazitologie, pentru a exprima ideea de structură în formă de cârlig, ghimpe curbat sau apendice încovoiat.
• antoid — Care are aspectul, forma sau structura unei flori ori a unei componente florale; structură vegetală sau organism care seamănă superficial ori morfologic cu un membru al regnului floral. În sens morfologic extins, termenul descrie elemente anatomice, formațiuni biologice sau chiar fosile ale căror linii geometrice exterioare amintesc de configurația simetrică a unei flori clasice.
• antotropic — Care se referă la antotropism, specific mișcărilor orientate ale organelor vegetale declanșate de prezența, dezvoltarea sau stimularea chimică a florilor. În sens morfologic și fiziologic, termenul descrie o reacție structurală de curbare ori creștere asimetrică a tulpinilor sau a pediculilor, ghidată de vectorul hormonal floral în scopul optimizării polenizării și protejării aparatului reproductiv al plantei.
• archego — Formă prefixată sau termen științific derivat din grecescul 'archegonos' (primul născut, originar), utilizat în terminologia biologică structurală pentru a desemna concepte legate de organele reproductive feminine primare ale plantelor inferioare (arhegoane) sau structuri celulare fundamentale. Ca element de compunere, indică primordialitatea, originea sau funcția generatoare inițială într-un sistem evolutiv vegetal ori morfologic.
• areno — Element de compunere savantă (prefixoid) derivat din latinescul 'arena' (nisip), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte referitoare la nisip, soluri nisipoase sau structuri geologice sedimentare bogate în cuarț granular (ex: arenosol). Ca formă autonomă în clasificările pedologice moderne, indică prezența dominantă a particulelor de nisip într-un anumit orizont de sol, determinând o permeabilitate ridicată și o capacitate redusă de reținere a apei.
• argilo — Element de compunere savantă (prefixoid) derivat din latinescul 'argilla' (argilă), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte referitoare la argilă, lut sau minerale silico-aluminoase (ex: argilosol, argilo-arenos). Ca formă autonomă în clasificările granulometrice moderne, indică prezența semnificativă a particulelor pelitice fine într-un anumit amestec sedimentar, conferind proprietăți plastice și de retenție a apei.
• arundiform — Care are forma sau structura unei trestii ori a unei trestii de câmp; termen morfologic utilizat pentru a descrie tulpini, frunze sau alte organe vegetale rigide, fistuloase și segmentate în noduri și internoduri. Această trăsătură anatomică conferă plantelor o flexibilitate optimă împotriva vântului puternic, fiind specifică anumitor familii de monocotiledonate adaptate la medii umede sau palustre.
• atacto — Element de compunere lingvistică derivat din grecescul vechi 'ataktos' (dezordonat, neregulat), utilizat în terminologia științifică internațională (în special în botanică, anatomie și chimia polimerilor) pentru a forma termeni care desemnează o structură lipsită de ordine, o dispunere neregulată a organelor sau o configurație moleculară asimetrică și haotică.