Dicționarul de Regionalisme și Graiuri Locale ale Limbii Române

• adiazmă — Variantă fonetică regională întâlnită în graiurile transilvănene și bănățene pentru substantivul 'agheasmă' (sau agheazmă); reprezintă apa sfințită de către preot în cadrul unei slujbe religioase ortodoxe sau catolice, utilizată structural în ritualurile de purificare, binecuvântare a caselor și alungare a spiritelor necurate. Termenul păstrează o puternică valoare cutumiară în viața spirituală a comunităților rurale.
• agâmba — Termen regional utilizat în anumite comunități rurale din vestul sau sud-vestul României pentru a descrie acțiunea de a îndoi în formă de cârlig, a încovoia sau a curba un obiect rigid (precum o sârmă, un cui sau o creangă); prin extensie mecanică, se poate referi și la acțiunea de a prinde sau a agăța ceva folosind o tijă îndoită ori un cârlig improvizat.
• agărni — Termen regional utilizat în anumite graiuri populare din România pentru a descrie acțiunea de a zgâria ușor, a cresta sau a face o crestătură fină pe o suprafață de lemn, pe coaja unui copac sau direct pe piele. În sens contextual gospodăresc, se poate referi și la acțiunea de a prinde sau a agăța superficial un obiect cu un cârlig ori cu un instrument ascuțit în timpul manipulării.
• agăvăra — Termen regional utilizat în anumite graiuri din vestul sau nord-vestul României pentru a descrie acțiunea de a (se) împovăra, a (se) îngreuna sau a (se) încărca peste măsură cu bagaje, sarcini fizice sau griji; prin extensie, poate însemna și a obosi sau a copleși pe cineva cu munci grele ori obligații greu de îndeplinit.