Dicționarul de Sufixe, Prefixe și Elemente de Compunere

• acromo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) derivat din limba greacă veche ('achromos' - fără culoare), utilizat ca variantă morfologică prescurtată sau complementară pentru 'acromat-' ori 'acromato-'. Acesta servește la formarea unor termeni tehnici și neologisme din domeniul biologiei celulare, histologiei sau chimiei aplicate, introducând în structura cuvântului rezultat semnificația de 'absență completă a culorii', 'neutralitate spectrală' sau 'lipsă structurală de pigmenți'.
• agloso — Element de compunere savant, derivat din limba greacă, utilizat ca prim termen în cuvintele compuse din domeniul medical, biologic sau lingvistic. Are semnificația structurală de 'limbă' sau 'referitor la limbă', apărând de regulă în combinații biochimice ori patologice alături de un prefix negativ.
• aglutino — Element de compunere savant, derivat din latina științifică, utilizat ca prim termen în cuvintele compuse din domeniul medical, hematologic sau biologic. Are semnificația structurală de 'referitor la aglutinare', 'liant' sau 'aglutinină', servind la formarea numelor de procese ori compuși biochimici.
• agmato — Element de compunere savant, provenit din limba greacă veche, utilizat ca prim termen în cuvintele compuse din domeniul medical, geologic sau biologic. Semnifică structural o 'fractură', 'rupere', 'fragmentare' sau 'sfărâmare', servind la denumirea unor patologii osoase, procese geofizice sau structuri celulare divizate.
• agrio — Element de compunere savant, provenit din limba greacă veche, utilizat ca prim termen în cuvintele compuse din domeniul antropologiei, botanicii sau sociologiei. Semnifică structural 'sălbatic', 'agrest', 'primitiv' sau 'neprelucrat', servind la formarea numelor de discipline ori concepte care studiază stările naturale, neasimilate de civilizație.
• agro — Element de compunere savant, provenit din limba greacă veche sau latină, utilizat ca prim termen în cuvintele compuse din domeniul agriculturii, economiei rurale sau științelor agronomice. Semnifică structural 'ogor', 'pământ cultivat', 'câmp' sau 'referitor la agricultură', servind la formarea a sute de neologisme moderne.
• akineto — Element prim de compunere neologică (prefixoid) derivat din limba greacă veche, utilizat structural în terminologia științifică medicală, biologică și botanică pentru a introduce în corpul cuvântului derivat semnificația de imobilitate, absență a mișcării spontane sau lipsă a motilității; servește la formarea unor termeni de specialitate extrem de preciși, precum akinezie (absența patologică a mișcărilor musculare voluntare) sau akinetocist. Acest operator morfologic permite descrierea unor stări celulare, structuri anatomice sau manifestări clinice caracterizate prin repaus mecanic absolut ori deficit motor sever.
• ano — Element de compunere savantă sau prefixoid extras din limba greacă veche ('ānō' - sus, în sus, deasupra), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma termeni medicali, tehnici sau biologici noi. Indică o poziționare superioară, o mișcare ascendentă sau o localizare deasupra unui organ ori structuri de referință.
• anofelo — Element de compunere savantă sau prefixoid extras din latina științifică (Anopheles), utilizat în terminologia medicală și entomologică internațională pentru a forma cuvinte noi. Indică o legătură directă cu țânțarii din genul Anopheles, cu biologia acestora sau cu patologiile transmise de acești vectori.
• anomalo — Element de compunere savantă sau prefixoid extras din limba greacă veche ('anomalos' - neregulat, inegal, ieșit din comun), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma termeni medicali, biologici sau tehnici noi. Indică o legătură directă cu o anomalie, o deviere structurală, o asimetrie sau o iregularitate în raport cu o normă stabilită.
• anomo — Element de compunere savantă sau prefixoid extras din limba greacă veche ('anomos' - neregulat, asimetric, ieșit din comun), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma termeni medicali, biologici sau paleontologici noi. Indică o deviere structurală de la normă, o asimetrie sau o iregularitate în configurația unui organ, țesut sau organism de referință.
• anulo — Prefixoid sau element de compunere savantă provenit din limba latină (anulus), utilizat în terminologia științifică, anatomică sau botanică pentru a indica o formă de inel, o structură circulară ori o dispoziție inelară a unor țesuturi sau organe.
• anxio — Prefixoid sau element de compunere savantă provenit din limba latină (anxius), utilizat în terminologia medicalăși psihologică pentru a forma cuvinte compuse neologice care fac referire directă la starea de anxietate, teamă ori neliniște.
• aspido — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă veche (aspis, aspidos), utilizat structural în vocabularul internațional pentru a forma termeni noi cu semnificația de „scut”, „armură de protecție” sau, în anumite contexte biologice, corelat cu specia șarpelui aspid.
• atomo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) derivat din limba greacă, utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte noi cu semnificația de 'atom', 'atomic' sau referitor la structura corpusculară minimală a materiei (de exemplu: atomofizică, atomotehnică). Servește ca liant structural în crearea lexicului tehnic modern.