Dicționarul de Termeni Chimici și Farmaceutici

• alcaloidic — Care se referă la alcaloizi, care conține alcaloizi sau care are proprietăți asemănătoare acestor compuși organici azotați. Termenul descrie extractele, soluțiile sau structurile chimice derivate din plante medicinale sau toxice, caracterizate printr-o acțiune farmacodinamică intensă asupra sistemului nervos central.
• anabasină — Alcaloid lichid natural, toxic, extras din planta Anabasis aphylla sau din anumite varietăți de tutun, având o structură chimică moleculară și proprietăți biologice extrem de similare cu cele ale nicotinei. Este utilizat în industrie ca insecticid puternic și în cercetarea medicală pentru studierea receptorilor nicotinici de acetilcolină.
• anetol — Compus organic aromatic, eter nesaturat din clasa fenilpropenelor, care constituie componentul principal al uleiului esențial extras din anason, fenicul ori badian. În sens tehnic și structural, se prezintă ca un lichid uleios sau cristale albe cu un miros dulce caracteristic și gust puternic aromat, fiind utilizat pe scară largă în industria parfumurilor, a băuturilor alcoolice și în medicină ca expectorant.
• apiol — Compus chimic organic lichid, uleios sau cristalin, extras în principal din semințele și frunzele de pătrunjel (Petroselinum crispum) sau de țelină (Apium graveolens). Cunoscut istoric și sub denumirea de camphor de pătrunjel, acest derivat fenolic din clasa fenilpropanoidelor posedă proprietăți antipiretice și emenagoge puternice, fiind utilizat în trecut în doze strict controlate în medicina tradițională, însă manifestă o toxicitate crescută la nivel hepatic și renal în caz de supradozaj.
• arsenic — Denumire uzuală acordată trioxidului de arsen sau elementului arsen în sine, recunoscut ca un compus mineral anorganic cristalin de o toxicitate extremă, folosit în istorie ca otravă puternică, dar și în doze infime în procese medicale sau metalurgice. Când este utilizat ca adjectiv, descrie o substanță sau un acid derivat direct din arsen, capabil să formeze săruri numite arsenați.
• astringență — Proprietatea sau calitatea unei substanțe de a fi astringentă; fenomen fiziologic complex caracterizat prin senzația de uscăciune, asperitate și contracție la nivelul mucoaselor, în special cele bucale sau cutanate. În analiza senzorială a vinurilor și alimentelor, reprezintă proprietatea tactilă non-gustativă derivată din precipitarea proteinelor salivare (în special prolină) de către compușii polifenolici.
• azină — Compus chimic organic heterociclic conținând unul sau mai mulți atomi de azot în inelul structural hexaciclic (cum ar fi piridina); de asemenea, termen generic utilizat pentru a desemna derivații rezultați din condensarea hidrazinei cu două molecule de compus carbonilic (aldehide sau cetone).
• azoderivat — Compus organic sintetic derivat dintr-o hidrocarbură prin înlocuirea unor atomi de hidrogen cu grupa funcțională azo (-N=N-), aflată în legătură directă cu două resturi organice aromatice sau alifatice; acești compuși sunt intens colorați și stau la baza fabricării majorității coloranților industriali.