Dicționarul de Termeni Juridici și Administrativi Vechi Românești

• apropietar — Formă arhaică, hibridă sau regională rezultată din contaminarea dintre verbul 'apropia' (sau 'apropriere') și substantivul 'proprietar'; termen utilizat istoric în documente juridice și cadastrale pentru a desemna un proprietar vecin, un coproprietar sau o persoană care își însușea un bun imobil aflat în proximitatea terenului său.
• apropietor — Formă hibridă sau regională născută din contaminarea dintre verbul 'apropia' și substantivul 'proprietar'; termen utilizat istoric în documente juridice și cadastrale din Principatele Române pentru a desemna un proprietar vecin, un coproprietar sau o persoană care își însușea un bun imobil aflat în imediata proximitate a pământului său.
• apropitar — Formă hibridă sau regională născută din contaminarea dintre verbul 'apropia' (sau 'apropriere') și substantivul 'proprietar'; termen utilizat istoric în documente juridice și cadastrale pentru a desemna un proprietar vecin, un coproprietar sau o persoană care își însușea un bun imobil aflat în proximitatea terenului său.
• aproximațiune — Variantă livrescă, juridică sau neologică veche pentru substantivul aproximație; actul legal sau administrativ de evaluare orientativă ori de calcul provizoriu al unei valori, mărimi sau întinderi teritoriale. În limbajul administrativ din secolul al XIX-lea, termenul indica o determinare grosieră a datelor înainte de măsurătoarea oficială.