Dicționarul de Termeni Medicali și Imunologici

• aglutinină — Anticorp specific sau substanță proteică prezentă în plasma sangvină ori în serul imun, capabilă să determine procesul de aglutinare (alipire în cheaguri) a unor celule străine, bacterii, eritrocite ori particule purtătoare de antigen. Joacă un rol fundamental în determinarea grupelor de sânge și în mecanismele de apărare imunitară ale organismului.
• antitetanic — Care este destinat prevenirii, combaterii sau tratării tetanosului; profilactic sau terapeutic conceput pentru a neutraliza neurotoxina eliberată de bacteria Clostridium tetani. Se aplică în mod specific serurilor imune, vaccinurilor preventive, anticorpilor monoclonali și tratamentelor clinice administrate de urgență în cazul unor plăgi sau răni adânci, contaminate cu pământ ori rugină.
• antitoxină — Anticorp specific format în organismul unui om sau al unui animal ca reacție imunitară la pătrunderea unei toxine bacteriene, vegetale ori animale, având capacitatea de a neutraliza în mod selectiv efectul toxic al acesteia. În practica medicală, termenul desemnează și preparatul farmaceutic injectabil obținut din serul animalelor imunizate, utilizat ca tratament de urgență în boli infecțioase grave precum difteria, tetanosul sau botulismul.
• autotoxină — Substanță toxică produsă în mod spontan sau patologic de propriul organism (prin metabolism celular alterat, degradare tisulară sau disfuncții imunitare), capabilă să otrăvească celulele ori să declanșeze reacții inflamatorii și distructive în interiorul aceluiași corp. Acest fenomen structural stă la baza înțelegerii proceselor de autointoxicare și a multor afecțiuni autoimune cronice.