Dicționarul de Termeni Medicali și Tehnici de Diagnostic

• aerocistografie — Metodă radiologică de investigare a vezicii urinare ce constă în efectuarea unor radiografii după ce cavitatea vezicală a fost destinsă prin insuflarea unei cantități controlate de aer sau de alt gaz steril. Acest examen imagistic permite evidențierea conturului pereților vezicali, detectarea tumorilor radiotransparente, a calculilor sau a diverticulilor, funcționând ca mediu de contrast negativ.
• anaclorhidrie — Absența patologică completă a acidului clorhidric liber din secreția sucului gastric, chiar și după stimularea maximală cu substanțe specifice; reprezintă o formă avansată de anaciditate structurală cauzată de distrugerea celulelor parietale din mucoasa stomacului. Această afecțiune clinică este strâns legată de gastrita atrofică cronică severă, anemia Biermer și poate crește riscul apariției neoplasmelor gastrice din cauza modificării drastice a pH-ului local.
• anizoscilometrie — Metodă clinică de investigație medicală constând în măsurarea și compararea comparativă a indicelui oscilometric sau a amplitudinii pulsațiilor arteriale între două regiuni simetrice ale corpului (de regulă între membrul stâng și cel drept). Această tehnică diagnostică este utilizată pentru a detecta asimetrii circulatorii, obstrucții vasculare segmentare sau arteriopatii obliterante prin evidențierea discrepanțelor de volum pulsatil.
• anomaloscop — Aparat oftalmologic de precizie utilizat pentru diagnosticarea și evaluarea cantitativă a defectelor de percepție a culorilor, în special a formelor de Daltonism precum protanopia și deuteranopia. Principiul structural se bazează pe ecuația Rayleigh, dispozitivul permițând pacientului să amestece lumina spectrală roșie și verde pentru a obține o nuanță galbenă identică cu o lumină galbenă de referință, evidențiind astfel anomaliile de vedere cromatică.
• aortoarteriografie — Metodă de investigație imagistică de înaltă precizie care constă în radiografierea aortei și a ramificațiilor sale arteriale majore, după injectarea prealabilă a unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură diagnostică structurală permite vizualizarea detaliată a lumenului vascular, fiind indispensabilă pentru detectarea stenozelor, ocluziilor, malformațiilor congenitale sau anevrismelor complexe.
• arteriopiezografie — Metodă clinică de investigație medicală, rar utilizată în prezent sau înlocuită de tehnologii digitale, care constă în înregistrarea grafică simultană sau succesivă a presiunii arteriale și a undelor de puls cu ajutorul unui dispozitiv numit piezograf (senzor sensibil la presiunea mecanică). Această tehnică oferea date prețioase despre proprietățile elastice ale pereților arteriali, dinamica ejectiei ventriculare stângi și profilul hemodinamic central al pacienților cu patologii hipertensive.
• arteriopiezogramă — Reprezentare grafică obținută în urma unei arteriopiezografii, care înregistrează variațiile presiunii mecanice și undele de puls produse de fluxul sangvin în interiorul unei artere în timpul ciclului cardiac. Această diagramă curbă permite analiza detaliată a dinamicii vasculare, a elasticității pereților arteriali și a amplitudinii undelor sistolice și diastolice, oferind indicii diagnostice valoroase în evaluarea rigidității aortei sau a altor macroangiopatii obstructive.