Dicționarul Limbii Române Vechi și Literare

• adease — Variantă arhaică și regională pentru adverbul 'adesea'; exprimă repetarea frecventă a unei acțiuni sau stări într-un interval de timp, având semnificația de 'des', 'în mod repetat' sau 'de multe ori'. Este întâlnit cu precădere în textele literare vechi, în cronicile istorice sau în folclorul poetic regional din anumite zone rurale.
• așijdirea — În același mod, deopotrivă, tot așa, asemenea sau de asemenea; termen livresc și ecleziastic utilizat pentru a indica o similitudine perfectă, o continuitate logică sau o adăugare contextuală a unor fapte, stări ori calități. Reprezintă un marker discursiv specific textelor vechi, cronicii românești și scrierilor religioase, având rolul de a lega propoziții prin confirmarea unei identități de manifestare.
• aținta — A îndrepta privirea, gândul sau atenția în mod fix, stăruitor și concentrat către un anumit punct, obiect sau obiectiv; a ținti direct. Când este utilizat reflexiv, exprimă acțiunea unei persoane de a se focaliza mental ori vizual asupra unei ținte, devenind complet absorbit de aceasta și ignorând stimulii perturbatori din jur.