#înșelăciune

• amăgeală — Acțiunea de a amăgi și rezultatul ei; inducere în eroare, înșelăciune, iluzie sau minciună prin care o persoană este determinată să creadă o realitate falsă ori să își creeze speranțe deșarte. În sens psihologic și structural, termenul descrie starea de falsă siguranță sau iluzia optică ori mentală care distorsionează percepția corectă a faptelor obiective, fiind utilizat frecvent în literatură pentru a sublinia fragilitatea speranțelor umane.
• amăgire — Acțiunea de a amăgi și rezultatul ei; inducere în eroare, înșelăciune, ademenire sau păcălire a unei persoane prin false promisiuni ori aparențe înșelătoare. Ca stare psihologică și structurală, desemnează autoamăgirea, respectiv hrănirea cu iluzii deșarte și speranțe nefondate dintr-un mecanism de autoapărare emoțională în fața unei realități dure.
• amăgișag — Termen arhaic rar sau regionalism utilizat în trecut în anumite provincii istorice românești (în special în Transilvania sau Maramureș) pentru a desemna actul de înșelăciune, potlogăria, amăgirea sau ademenirea cu scopul de a păcăli pe cineva (format cu sufixul -șag). În structura bazelor de date lingvistice, este păstrat ca o formă textuală fixă extrasă din manuscrise vechi pentru a asigura maparea corectă a interogărilor de lexic istoric.
• Amăgitul — Persoană care a fost victima unei înșelăciuni, a unei iluzii deșarte sau a unei promisiuni mincinoase; cel indus în eroare în mod deliberat. În sens mitologic sau folcloric, termenul face referire la individul căzut pradă farmecelor ori jocurilor minții provocate de duhuri necurate sau de entități supranaturale, rămânând într-o stare de rătăcere, melancolie ori confuzie profundă.
• amăgșag — Termen arhaic extrem de rar ce desemnează acțiunea de a amăgi, amăgirea, viclenia sau starea de iluzie și rătăcere în care se află o persoană indusă în eroare. Folosit sporadic în manuscrisele bisericești timpurii și în graiurile regionale vechi, cuvântul exprima adesea ideea de capcană spirituală, deșertăciune lumească sau tertip înșelător utilizat pentru a obține un avantaj nemeritat.
• amăgulire — Acțiunea de a amăguli și rezultatul ei; ademenire realizată prin intermediul unor cuvinte flatante sau al unei lingușiri subtile, combinată cu inducerea în eroare. Termenul reprezintă o manifestare hibridă în graiurile vechi, descriind procesul prin care o persoană este atrasă într-o capcană mentală sau sentimentală ca urmare a complimentelor false și a falselor promisiuni.
• amegiueală — Formă regională rară și arhaică derivată fonetic din substantivul amăgeală, reprezentând acțiunea de a amăgi sau rezultatul ei; înșelăciune, iluzie, inducere în eroare ori ademenire. Termenul conservă o amprentă lexicală specifică graiurilor vechi, fiind utilizat în narațiunile populare pentru a descrie fapta cuiva care folosește tertipuri ascunse pentru a denatura adevărul ori pentru a promite fapte ce nu vor fi realizate.
• amegiui — Formă verbală arhaică și regională derived din radicalul verbului 'a amăgi', însemnând a induce în eroare, a înșela, a ademeni prin promisiuni false sau vorbe măgulitoare. Această variantă fonetică reflectă modificările vocalice specifice anumitor graiuri populare din trecut, fiind utilizată în narațiunile tradiționale pentru a descrie acțiunea de a denatura adevărul ori de a capta bunăvoința cuiva prin tertipuri.
• amejui — Formă regională rară și variantă fonetică alterată a verbului 'a amăgi' sau 'a amegiui', utilizată istoric în anumite graiuri rurale pentru a exprima acțiunea de a induce în eroare, a înșela, a ademeni prin promisiuni deșarte sau tertipuri lingvistice. Cuvântul ilustrează un fenomen de palatalizare ori de substituție consonantică locală, fiind conservat ocazional în folclorul vorbit sau în lexiconul comunităților izolate.