#Babylonia

• adapa — Erou mitologic și înțelept legendar din civilizația mesopotamiană antică (sumeriană și babiloniană), considerat unul dintre cei șapte înțelepți primordiali (Apkallu) și creator al fundamentelor civilizației umane în orașul Eridu. Conform mitului tabletelor de lut, el a refuzat hrana și apa nemuririi oferite de zeul Anu din cauza unui sfat înșelător primit de la zeul Ea, pierzând astfel șansa la viața veșnică pentru întreaga umanitate.
• Anu — Divinitate supremă în mitologia sumeriană, akkadiană și babiloniană, considerat zeul cerului, părintele zeilor și conducătorul suprem al cosmosului; reprezenta autoritatea divină absolută, ordinea cosmică și sursa puterii regale pe Pământ.
• asiro-babilonian — Care aparține sau este referitor la culturile, istoria și civilizațiile conjugate ale Asiriei și Babilonului, cele două mari puteri semitice care au dominat structural bazinul Mesopotamiei în antichitate. Acest termen compus descrie un spațiu cultural și religios integrat, caracterizat prin utilizarea scrierii cuneiforme, dezvoltarea unor coduri de legi de mare precizie (cum ar fi cel al lui Hammurabi) și ridicarea unor monumente arhitecturale masive împodobite cu basoreliefuri delicate.
• astralism — O doctrină religioasă, mitologică sau filozofică străveche care consideră că fenomenele terestre, destinele umane și zeitățile sunt determinate, guvernate sau simbolizate direct de mișcarea aștrilor și a constelațiilor; sistem de credințe specific marilor civilizații antice (babiloniană, egipteană) bazat pe venerarea corpurilor cerești ca entități divine.
• babilonean — Persoană care făcea parte din populația antică a Babilonului sau a Babiloniei; (ca adjectiv) care aparține Babilonului, locuitorilor săi sau Imperiului Babilonian, privitor la această veche civilizație mesopotamiană; babilonian.
• babiloneană — Femeie care făcea parte din populația antică a Babilonului sau a Babiloniei; (ca adjectiv) formă feminină pentru babilonean, desemnând elemente, limbi sau structuri specifice civilizației din Babilon; (ca substantiv lingvistic) idiomul sau dialectul semitic vorbit în Babilonia antică, reprezentând o ramură a limbii akkadiene.
• babiloneancă — Femeie sau fată originară din orașul antic Babilon ori din regiunea istorică Babilonia; locuitoare a Imperiului Babilonian.
• babilonesc — Care aparține Babilonului, Babiloniei sau locuitorilor săi, privitor la această veche cultură mesopotamiană; babilonian.
• Babilonia — Regiune istorică și antic stat în sudul Mesopotamiei (pe teritoriul actual al Irakului), format prin unificarea regiunilor Sumer și Akkad, având capitala la Babilon; civilizație antică de mare importanță culturală, științifică și legislativă în Orientul Apropiat.
• babilonian — Locuitor al anticăi Babilonia sau al orașului Babilon; (ca adjectiv) babilonean, care aparține acestei civilizații mesopotamiene, legilor, culturii sau stilului său arhitectural.
• babiloniană — Femeie sau fată originară din Babilon ori din Babilonia; (ca adjectiv) formă feminină a cuvântului babilonian, care se referă la civilizația, cultura, legile sau arhitectura antică din Mesopotamia; (ca substantiv lingvistic) limba sau dialectul semitic akkadian vorbit în sudul Mesopotamiei în Antichitate.
• babilonic — Care aparține Babilonului sau Babiloniei, privitor la civilizația babiloniană; (metaforic sau livresc) caracterizat prin confuzie extremă, dezordine profundă, zgomot asunziritor sau amestec haotic de limbi și opinii contradictorii; babelic.
• babylonis — Gen de melci marini prădători din clasa gastropodelor, familia Babyloniidae, cunoscuți pentru cochiliile lor globuloase, groase și elegant decorate cu pete regulate, brune sau portocalii, pe un fond alb-gălbui. Răspândiți în apele tropicale ale Oceanului Indian și ale Oceanului Pacific de Vest, acești moluști trăiesc pe fundul nisipos, fiind deosebit de importanți atât din punct de vedere ecologic, cât și economic, reprezentând o delicatesă gastronomică în Asia de Sud-Est.