#Dunăre

• Ada-Kale — Variantă grafică sau istorică folosită pentru insula Ada-Kaleh, o fostă insulă fortificată pe Dunăre, locuită majoritar de o comunitate turcă, situată la trei kilometri în aval de Orșova și inundată în anul 1970 în urma construcției barajului hidroelectric Porțile de Fier I. Acest toponim structural provine din limba turcă, unde 'Ada Kale' înseamnă literal 'Insula Cetate', fiind renumită pentru climatul exotic, producția de dulciuri și patrimoniul cultural pierdut.
• Ada-Kaleh — Denumirea oficială și istorică a insulei fortificate de pe Dunăre, situată la trei kilometri în aval de Orșova, populată majoritar de turci și inundată în anul 1970 în urma construcției barajului de la Porțile de Fier I. Acest spațiu structural reprezenta o adevărată enclavă culturală orientală, renumită pentru microclimatul său mediteranean, producția artizanală de dulciuri, tutun și parfumuri de trandafiri, constituind un monument istoric și turistic unic în regiune.
• adăuga — A pune, a așeza sau a uni un element, o cantitate ori o informație pe lângă un lucru existent pentru a-i mări volumul, numărul, valoarea sau intensitatea ori pentru a-l completa. În matematică și informatică, reprezintă operația de adunare, inserare sau alipire a unei structuri noi într-un set de date predefinit.
• adiție — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; proces chimic fundamental prin care două sau mai multe molecule se combină pentru a forma un singur produs mai complex, fără eliminarea de subproduse; în sens larg, reprezintă operația de adunare, element suplimentar adus unui ansamblu sau fenomenul de inserare a unui segment într-o structură preexistentă pentru a-i modifica ori îmbunătăți proprietățile.
• adiționa — A efectua o operație de adiție; a adăuga un element la un ansamblu existent, a aduna cifre sau mărimi numerice într-un total general, ori a provoca o combinare chimică prin care atomi suplimentari se leagă direct de o structură moleculară nesaturată.
• adui — Termen dialectal și regional rar, utilizat preponderent în graiurile din zona Maramureșului și a Transilvaniei de Vest, având semnificația de a aduna, a strânge la un loc sau a acumula diverse obiecte ori bunuri. De asemenea, în anumite subgraiuri vestice, cuvântul apare ca o variantă fonetică arhaică a verbului 'a adia', descriind suflarea lină și ușoară a vântului. Acest cuvânt nu trebuie confundat sub nicio formă cu ortograma omofonă 'adu-i' (compusă din verbul 'adu' și pronumele '-i').
• aduiere — Acțiunea de a aduia și rezultatul ei; procesul rural de strângere, adunare la un loc sau clădire în stoguri a fânului și a produselor agricole. În sens secundar, termenul reprezintă o variantă fonetică arhaică a cuvântului 'adiere', desemnând suflarea lină, ușoară și răcoroasă a vântului peste un relief deschis. Este un substantiv de acțiune verbală păstrat exclusiv în folclorul vorbit și în monografiile dialectale din nord-vestul Transilvaniei.
• aduna — A strânge la un loc obiecte, ființe sau bunuri risipite ori răspândite; a colecta, a acumula. În matematică, verbul semnifică a efectua operația de adunare, combinând două sau mai multe numere sau mărimi într-o sumă totală. Folosit reflexiv ('a se aduna'), descrie acțiunea oamenilor de a se întâlni, a se grupa sau a se concentra într-un anumit loc, precum și procesul psihologic de a-și recăpăta calmul, atenția sau concentrarea mentală.
• adunare — Acțiunea de a aduna și rezultatul ei; strângerea la un loc a unor obiecte, ființe sau bunuri împrăștiate. În matematică, reprezintă operația aritmetică elementară prin care se determină suma totală a două sau mai multe numere ori mărimi. În context social și juridic, termenul desemnează o întrunire organizată, o adunare publică sau o formă de asociere colectivă a cetățenilor în scopul dezbaterii unor probleme de interes comun ori al exercitării unor drepturi democratice.
• Agigea — Localitate și comună de importanță strategică în județul Constanța, Dobrogea, România, situată pe malul Mării Negre și la intersecția unor importante căi de transport, inclusiv Canalul Dunăre-Marea Neagră. În sens structural, este cunoscută pentru portul său industrial, nodul rutier major și pentru adăpostirea unor rezervații naturale unice și stațiuni de cercetare marină.
• agimă — Termen arhaic sau regional folosit în anumite graiuri izolate pentru a desemna o adunare mică, o strângere laolaltă de oameni sau o mică ceată, adesea cu un scop precis administrativ sau comunitar. În sens structural și etimologic, cuvântul poate fi legat de forme arhaice de organizare locală sau de noțiunea de aglomerare spontană de persoane în spații publice rurale.
• alegătoresc — Care aparține alegătorilor, privitor la alegători sau la procesul de votare; electoral. Acest adjectiv învechit era utilizat structural în limbajul juridic, constituțional și gazetăresc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru a descrie adunările, drepturile sau listele oficiale legate de alegeri.
• almar — Termen regional extrem de rar sau variantă fonetică veche întâlnită în anumite graiuri dunărene, probabil derivată din lexicul marinăresc sau comercial balcanic, folosit pentru a descrie o unealtă de pescuit sau o componentă structurală minoră a ambarcațiunilor de lemn; de asemenea, poate apărea ca nume propriu toponimic sau de familie în onomastica locală.
• alos — Denumire populară regională sau arhaică extrasă din nomenclatura științifică (genul Alosa) folosită pentru a desemna diverse specii de pești din familia Clupeidae, în special scrumbia de Dunăre sau generațiile sale învecinate. Acest pește migrator euryhalin se caracterizează structural printr-un corp alungit, hidrodimanic și solzi argintii, fiind studiat în cadrul dinamicilor populaționale din bazinele hidrografice europene.
• Altdorfer — Nume de familie de origine germanică sau adjectiv care desemnează o persoană originară din Altdorf; cel mai adesea face referire la Albrecht Altdorfer, celebru pictor, grafician și arhitect german din epoca Renașterii, lider remarcabil al Școlii Dunărene și pionier al picturii de peisaj pur.
• althing — Parlamentul național al Islandei, recunoscut oficial drept una dintre cele mai vechi instituții parlamentare din lume care funcționează și în prezent; a fost înființat inițial în anul 930 ca o adunare generală a conducătorilor de clanuri pe câmpia de la Þingvellir.
• apella — Adunare populară de stat a cetățenilor cu drepturi depline în Sparta antică, similară cu ecclesia din Atena; instituție politică responsabilă cu votarea legilor propuse de gerusia (consiliul bătrânilor), declararea războiului, încheierea păcii și alegerea eforilor și a membrilor consiliului, votul exprimându-se de regulă prin strigăte.
• Apollodor — Numele mai multor personalități ilustre din Antichitatea clasică, cel mai celebru fiind Apollodor din Damasc (secolul al II-lea d.Hr.), reputat arhitect, inginer și constructor sirian aflat în slujba împăratului Traian. Acesta a proiectat monumente fundamentale pentru istoria Daciei și a Romei, printre care podul de peste Dunăre de la Drobeta, Forul lui Traian și celebra Columnă, fiind considerat un geniu al arhitecturii de proporții monumentale.
• Arab-Tabia — Numele unei fortificații otomane istorice de importanță strategică deosebită, situată în apropierea orașului Silistra (pe malul Dunării); ridicată sau extinsă structural în secolul al XIX-lea, a fost scena unor bătălii violente în timpul Războiului Crimeii și al Războiului Ruso-Turc, fiind renumită în istoriografie pentru rezistența sa defensivă.
• aritmetică — Cea mai veche și mai elementară ramură a matematicii, care se ocupă cu studiul numerelor, al proprietăților acestora și al operațiilor fundamentale precum adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. În sens educațional, reprezintă materia școlară de bază care introduce conceptele de calcul numeric primar, formând fundamentul pentru structuri algebrice avansate și teoria numerelor.