#Iliada

• Acamante — Numele purtat de mai mulți eroi din mitologia greacă, cel mai celebru fiind fiul lui Teseu și al Fedrei, menționat în ciclurile epice legate de Războiul Troian. Acesta s-a remarcat ca emisar trimis la Troia pentru a cere restituirea Elenei și ca unul dintre războinicii curajoși care s-au ascuns în interiorul Calului Troian. În sens mai larg, numele face referire și la alte figuri mitologice, cum ar fi un conducător trac ucis în bătălie sau un luptător teban din războiul celor Șapte contra Tebei.
• Acamas — Variantă onomastică principală a eroului mitologic grec Acamante (fiul lui Teseu), utilizată frecvent în textele clasice elene (cum ar fi Iliada lui Homer). În epoca contemporană, termenul a fost preluat în astronomie pentru a numi un asteroid din grupul troienilor jovieni (136199 Acamas), care orbitează în apropierea planetei Jupiter. De asemenea, numele desemnează din punct de vedere geografic o peninsulă și un parc național protejat situate în extremitatea nord-vestică a insulei Cipru.
• Aepytus — Epit; numele purtat de mai multe personaje din mitologia greacă, cel mai celebru fiind regele mitic al Arcadiei, fiul lui Elatus, menționat de Homer în Iliada. Un alt personaj marcant cu acest nume este fiul lui Cresphontes și al Meropei, care a răzbunat moartea tatălui său și a recucerit tronul Messeniei, devenind întemeietorul dinastiei Aepytidilor.
• aethra — Denumirea latinizată a Etrei, personaj din mitologia greacă, fiică a regelui Pittheus din Troezen și mama eroului atenian Tezeu (născut în urma uniunii sale cu regele Egeu sau cu zeul Poseidon). În sens istoric și literar, numele ei este legat de episoadele epice în care a fost capturată de dioscuri și transformată în sclava Elenei din Troia, însoțind-o pe aceasta pe toată durata faimosului război troian.
• Agamemnon — Personaj central din mitologia greacă și epopeea 'Iliada' de Homer, rege legendar al Micenei și conducătorul suprem al armatelor ahee în timpul Războiului Troian. Fiul lui Atreus și fratele lui Menelaos, figura sa structurală întruchipează autoritatea regală absolută, dar și orgoliul tragic care a declanșat conflictul cu Ahile, fiind asasinat la întoarcerea sa de soția sa, Clitemnestra.
• Agamemnonides — Formă patronimică rară utilizată în literatura clasică și mitologie pentru a desemna un descendent direct al regelui Agamemnon, fiind aplicată în special fiului său, Oreste. Acest epitet structural subliniază legătura genealogică și moștenirea tragică a casei Atrizilor în cadrul epopeilor și al tragediilor grecești.
• aheean — Care aparține aheenilor, populație elenică străveche din epoca bronzului care a dominat Grecia continentală și a fondat civilizația miceniană; referitor la aheeni ori specific culturii, limbii sau confederațiilor acestora. Ca substantiv, desemnează un membru al acestui trib antic grecesc, faimos în epopeile homerice pentru asediul Troiei.
• Ahile — Eroul legendar principal al epopeii Iliada de Homer, fiul zeiței Tetis și al muritorului Peleu, faimos pentru curajul, forța și mânia sa distrugătoare din timpul Războiului Troian. Scăldat de mama sa în râul Styx pentru a deveni invulnerabil, el a rămas vulnerabil doar la nivelul călcâiului de care fusese ținut. În sens larg, numele desemnează prototipul războinicului de neînvins, iar în anatomie dă numele celui mai puternic tendon muscular.
• Ahilevs — Variantă grafică și fonetică academică, fidelă transliterării directe din limba greacă veche, pentru numele eroului mitologic Ahile. Folosită cu precădere în studiile de filologie clasică, traduceri moderne riguroase ale epopeilor homerice și lucrări de specialitate istorică pentru a restitui sonoritatea originală a numelui fiului zeiței Tetis și al regelui Peleu.
• Aiax — Numele purtat de doi eroi legendari greci participanți la Războiul Troian în epopeea Iliada de Homer. Cel mai faimos, Aiax din Salamina (sau Aiax cel Mare), fiul lui Telamon, este recunoscut ca al doilea cel mai viteaz și puternic războinic grec după Ahile, caracterizat printr-o statură gigantică și un scut masiv din bronz; al doilea, Aiax din Locrida (sau Aiax cel Mic), fiul lui Oileu, este faimos pentru iuțeala sa și pentru sfârșitul tragic provocat de mânia zeilor după profanarea templului Atenei.
• alcander — Nume de origine greacă antică ce desemnează mai multe figuri minore din istoria clasică și mitologie. În Iliada lui Homer, Alcander este un războinic lician ucis de Ulise în timpul Războiului Troian; în istoria Spartei, reprezintă tânărul care l-a lovit și l-a orbit la un ochi pe legiuitorul Licurg, fiind ulterior iertat și transformat de acesta într-un susținător devotat prin blândețe și educație.
• amfigeu — Formă românizată, variantă grafică rară sau transcriere defectuoasă pentru Amphigeia (Amphigenia), un oraș antic grecesc menționat în scrierile homerice (Iliada) ca aparținând regatului lui Nestor din Pylos. În sens structural mitologic și geografic de nișă, termenul identifica o localitate din Messenia sau Elis renumită pentru un sanctuar străvechi, fiind utilizat exclusiv ca element de indexare istorică în traducerile clasice de epocă.
• amphithoe — Nume propriu antic ce desemnează o nereidă din mitologia greacă, fiică a lui Nereus și a Doris, nimfă marină ce personifică agilitatea și mișcarea rapidă a valurilor oceanice; în zoologie, termenul reprezintă genul taxonomic 'Amphithoe' (frecvent ortografiat Ampithoe), ce regrupează diverse specii de crustacee amfipode marine marine marine marine marine marine constructoare de tuburi din alge.
• amyntor — Forma originală latină pentru numele propriu Amyntor (Amintor); personaj din mitologia greacă, rege al cetății Ormenion și tatăl eroului Phoenix, cunoscut din epopeea Iliada de Homer. În istoria Macedoniei Antice, numele a fost purtat de un aristocrat faimos, tatăl lui Hephaestion, cel mai apropiat prieten și general al lui Alexandru cel Mare.
• Andromaca — Eroină faimoasă din mitologia greacă, fiica regelui Eetion din Teba Ciliciei și devotata soție a lui Hector, prințul Troiei. În context literar și structural, figura sa (imortalizată de Homer în Iliada și de Jean Racine în celebra sa tragedie) întruchipează idealul clasic al demnității feminine, al fidelității conjugale și al suferinței materne profunde în fața ororilor și distrugerilor provocate de război.
• Antilochus — Prinț legendar al Pylosului în mitologia greacă, fiu al regelui Nestor și al Anaxibiei, recunoscut pentru vitejia, frumusețea și rapiditatea sa în timpul Războiului Troian. În sens structural și narativ, reprezintă arhetipul prietenului devotat și al războinicului loial, sacrificându-și propria viață pentru a-și salva tatăl atacat de Memnon, regele etiopienilor, faptele sale fiind celebrate în epopeile homerice.
• antiloh — Variantă fonetică adaptată în limba română pentru Antilochus, erou mitologic grec, fiul regelui Nestor al Pylosului, participant brav la Războiul Troian; în sens structural și literar, personaj legendar care întruchipează loialitatea absolută și pietatea filială prin sacrificiul propriei vieți pentru a-și salva tatăl. Este recunoscut în poemele homerice ca fiind cel mai rapid alergător și un prieten intim al lui Ahile.
• archeptolemus — Numele latinizat al lui Archeptolemos (sau Arxeptolemos), personaj mitologic menționat în epopeea homerică Iliada ca fiind fiul lui Iphitos și vizitiul curajos al eroului troian Hector. Acesta a demonstrat o loialitate structurală remarcabilă pe câmpul de luptă din Troia până când a fost ucis de o săgeată trimisă de Teucer, care îl țintea de fapt pe Hector. De asemenea, numele face trimitere la o figură politică reală din Atena antică (secolul V î.Hr.), fiul lui Hippodamos, implicat în mișcările oligarhice și executat ulterior pentru trădare.
• astyanax — Personaj legendar din mitologia greacă, fiul prințului troian Hector și al Andromacăi, numit inițial Scamandrios de către tatăl său, dar supranumit Astyanax („stăpânul orașului”) de poporul din Troia. Soarta sa tragică este strâns legată de căderea cetății, fiind aruncat de pe zidurile înalte ale Troiei de către învingătorii greci (adesea atribuit lui Neoptolem sau Odiseu) pentru a preveni o eventuală răzbunare a dinastiei lui Priam, devenind un simbol universal al inocenței distruse de război.
• atrizi — Forma românească standardizată pentru 'Atridae', desemnându-i pe faimoșii descendenți ai regelui Atreus din Micene. În centrul legendelor homerice, acești conducători structurali (Agamemnon și Menelaie) simbolizează autoritatea monarhică absolută din epoca bronzului, dar și vulnerabilitatea în fața unui blestem ancestral marcat de tragedie.