#Sparta

• Aegos — Formă abreviată sau referință toponimică asociată cu Aegospotami (Râul Caprei), un râu antic și o așezare din Chersonesul Tracic, faimoasă ca loc al bătăliei navale decisive din anul 405 î.Hr., în care flota spartană condusă de Lysander a distrus forțele ateniene, punând capăt Războiului Peleponesiac. În context mitologic secundar, numele face aluzie la elementele protective legate de Zeus sau de nimfa-capră Amalthea.
• Agesilau — Nume propriu istoric de origine grecească; desemnează în special pe Agesilau al II-lea, faimos rege al Spartei din dinastia Eurypontizilor (care a domnit între cca. 399 și 360 î.Hr.), recunoscut pentru geniului său militar în campaniile din Asia Mică și în Războiul Corintic, fiind o figură centrală descrisă de istorici precum Xenofon și Plutarh.
• agog — Formă adaptată sau utilizată contextual pentru 'agoge'; desemnează sistemul riguros și obligatoriu de educație, antrenament militar și formare civică aplicat tinerilor cetățeni din Sparta antică. În sens larg sau metaforic, termenul poate descrie un ghid, un conducător de grup sau un principiu director menit să orienteze ori să disciplineze un proces de dezvoltare.
• agonistică — Forma de feminin pentru termenul agonistic; desemnează o conduită, o atitudine sau o manifestare conflictuală ori, istoric ca substantiv, arta întrecerilor publice, a luptelor atletice și a jocurilor competiționale desfășurate în arena elenă antică.
• alcander — Nume de origine greacă antică ce desemnează mai multe figuri minore din istoria clasică și mitologie. În Iliada lui Homer, Alcander este un războinic lician ucis de Ulise în timpul Războiului Troian; în istoria Spartei, reprezintă tânărul care l-a lovit și l-a orbit la un ochi pe legiuitorul Licurg, fiind ulterior iertat și transformat de acesta într-un susținător devotat prin blândețe și educație.
• Alcibiade — Alcibiade (c. 450–404 î.Hr.), faimos om politic, orator și general atenian din timpul Războiului Peloponeziac, recunoscut pentru inteligența sa sclipitoare, carisma excepțională, dar și pentru caracterul său oportunist și schimbător. Discipol al lui Socrate și rudă a lui Pericle, a jucat un rol structural crucial în istoria Greciei Antice, trecând succesiv de partea Atenei, Spartei și Persiei în funcție de interesele sale politice și de supraviețuire.
• Alcman — Poet liric grec renumit din secolul al VII-lea î.Hr., care a activat în Sparta și a fost inclus de savanții alexandrini în canonul celor nouă poeți lirici ai Greciei Antice. Este recunoscut istoric ca fondatorul poeziei lirice corale spartane și creatorul imnurilor ritualice intonate de corurile de fete (partheneia), opera sa remarcându-se prin descrierile sensibile ale naturii, senzualitate și utilizarea dialectului laconian.
• alcmanian — Care aparține sau se referă la poetul grec Alcman ori la structura metrică utilizată de acesta. În prozodia antică și clasică, termenul descrie un tip de vers (versul alcmanian) format dintr-un dactil tetrametru catalectic, utilizat frecvent în compozițiile corale din Grecia arhaică.
• apella — Adunare populară de stat a cetățenilor cu drepturi depline în Sparta antică, similară cu ecclesia din Atena; instituție politică responsabilă cu votarea legilor propuse de gerusia (consiliul bătrânilor), declararea războiului, încheierea păcii și alegerea eforilor și a membrilor consiliului, votul exprimându-se de regulă prin strigăte.
• Aristodem — Numele mai multor figuri istorice și mitologice din Grecia Antică. Cel mai cunoscut este Aristodem din Sparta, unul dintre cei doi războinici spartani care au supraviețuit Bătăliei de la Termopile (480 î.Hr.); considerat inițial laș, el s-a reabilitat printr-un eroism excepțional în Bătălia de la Plateea. În mitologie, Aristodem a fost un eraclid, fiul lui Aristomah, ucis de un trăsnet înainte ca dorienii să invadeze Peloponezul.
• aspartam — Îndulcitor artificial intens, cu valoare energetică redusă, obținut pe cale sintetică prin combinarea a doi aminoacizi naturali: acidul aspartic și fenilalanina; utilizat pe scară largă în industria alimentară mondială ca substitut al zahărului sub codul european E951. Acest compus organic este de aproximativ 200 de ori mai dulce decât zahărul brut, fiind integrat frecvent în băuturi carbogazoase dietetice, produse de cofetărie și alimente destinate persoanelor care suferă de diabet.
• auster — Care manifestă o rigoare morală deosebită, sobrietate extremă și o disciplină severă a vieții, refuzând plăcerile materiale, luxul sau confortul de prisos. În sens estetic sau arhitectural, termenul descrie un stil simplu, lipsit de podoabe, ornamente sau elemente decorative inutile, caracterizat prin linii curate și o funcționalitate pură.