#Troia

• Acamante — Numele purtat de mai mulți eroi din mitologia greacă, cel mai celebru fiind fiul lui Teseu și al Fedrei, menționat în ciclurile epice legate de Războiul Troian. Acesta s-a remarcat ca emisar trimis la Troia pentru a cere restituirea Elenei și ca unul dintre războinicii curajoși care s-au ascuns în interiorul Calului Troian. În sens mai larg, numele face referire și la alte figuri mitologice, cum ar fi un conducător trac ucis în bătălie sau un luptător teban din războiul celor Șapte contra Tebei.
• Acamas — Variantă onomastică principală a eroului mitologic grec Acamante (fiul lui Teseu), utilizată frecvent în textele clasice elene (cum ar fi Iliada lui Homer). În epoca contemporană, termenul a fost preluat în astronomie pentru a numi un asteroid din grupul troienilor jovieni (136199 Acamas), care orbitează în apropierea planetei Jupiter. De asemenea, numele desemnează din punct de vedere geografic o peninsulă și un parc național protejat situate în extremitatea nord-vestică a insulei Cipru.
• Acronte — Nume propriu de origine antică purtat de personaje din mitologia clasică sau din marile epopei ale literaturii universale. Cel mai cunoscut este Acronte (sau Acheron/Acheron), personaj menționat în Eneida lui Virgiliu, reprezentând un războinic troian de o forță fizică deosebită, ucis în luptă de către Mezentis, numele său fiind strâns legat din punct de vedere etimologic de conotațiile întunecate ale râului infernal din mitologia greacă.
• Aeneas — Eneas; erou troian celebru, fiul zeiței Afrodita (Venus) și al muritorului Anchises, personaj central în Iliada lui Homer și protagonistul epopeii Eneida de Virgiliu. După căderea Troiei, el a navigat spre Italia, devenind conform legendei strămoșul mitic al romanilor și fondatorul dinastiei din care se vor trage Romulus și Remus.
• aesacus — Personaj din mitologia greacă și romană, fiu al regelui Priam al Troiei și al nimfei Alexirhoe, înzestrat cu darul profetic de a interpreta visările nocturne. Conform Metamorfozelor lui Ovidiu, din cauza durerii provocate de moartea nimfei Hesperia, pe care o iubea, el s-a aruncat în valurile mării, fiind transformat de zeița Tethys într-o pasăre scufundătoare (cufundar).
• aethra — Denumirea latinizată a Etrei, personaj din mitologia greacă, fiică a regelui Pittheus din Troezen și mama eroului atenian Tezeu (născut în urma uniunii sale cu regele Egeu sau cu zeul Poseidon). În sens istoric și literar, numele ei este legat de episoadele epice în care a fost capturată de dioscuri și transformată în sclava Elenei din Troia, însoțind-o pe aceasta pe toată durata faimosului război troian.
• Agamemnon — Personaj central din mitologia greacă și epopeea 'Iliada' de Homer, rege legendar al Micenei și conducătorul suprem al armatelor ahee în timpul Războiului Troian. Fiul lui Atreus și fratele lui Menelaos, figura sa structurală întruchipează autoritatea regală absolută, dar și orgoliul tragic care a declanșat conflictul cu Ahile, fiind asasinat la întoarcerea sa de soția sa, Clitemnestra.
• aheean — Care aparține aheenilor, populație elenică străveche din epoca bronzului care a dominat Grecia continentală și a fondat civilizația miceniană; referitor la aheeni ori specific culturii, limbii sau confederațiilor acestora. Ca substantiv, desemnează un membru al acestui trib antic grecesc, faimos în epopeile homerice pentru asediul Troiei.
• aheu — Formă singulară a substantivului etnic sau adjectivului ce desemnează un membru al aheenilor, o populație elenică antică de o importanță crucială în epoca bronzului, responsabilă pentru crearea civilizației miceniene. În context literar și homeric, termenul definește războinicul grec participant la asediul cetății Troia, reprezentând arhetipul eroului antic caracterizat prin vitejie și onoare structurală.
• Ahile — Eroul legendar principal al epopeii Iliada de Homer, fiul zeiței Tetis și al muritorului Peleu, faimos pentru curajul, forța și mânia sa distrugătoare din timpul Războiului Troian. Scăldat de mama sa în râul Styx pentru a deveni invulnerabil, el a rămas vulnerabil doar la nivelul călcâiului de care fusese ținut. În sens larg, numele desemnează prototipul războinicului de neînvins, iar în anatomie dă numele celui mai puternic tendon muscular.
• Aiax — Numele purtat de doi eroi legendari greci participanți la Războiul Troian în epopeea Iliada de Homer. Cel mai faimos, Aiax din Salamina (sau Aiax cel Mare), fiul lui Telamon, este recunoscut ca al doilea cel mai viteaz și puternic războinic grec după Ahile, caracterizat printr-o statură gigantică și un scut masiv din bronz; al doilea, Aiax din Locrida (sau Aiax cel Mic), fiul lui Oileu, este faimos pentru iuțeala sa și pentru sfârșitul tragic provocat de mânia zeilor după profanarea templului Atenei.
• Amchise — Formă adaptată lingvistic în limba română sau variantă ortografică rară pentru numele mitologic Anchise (lat. 'Anchises', gr. 'Ankhises'), tatăl eroului troian Eneas. În mitologia clasică, este un prinț troian iubit de zeița Afrodita, salvat de fiul său din flăcările Troiei și transportat pe umeri în timpul rătăcirilor către Italia, reprezentând un simbol ancestral al pietății filiale și al legăturii cu originile sacre ale Romei.
• Amphilochus — Erou și profet din mitologia greacă, fiul lui Amphiaraus și al Eriphylei, participant la expediția Epigonilor împotriva Tebei și la Războiul Troian. Posedând darul profeției moștenit de la tatăl său, el este considerat fondatorul legendar al cetății Amphilochian Argos și al oracolului din Mallus (Cilicia), fiind venerat ca erou vindecător în lumea antică.
• Anchise — Personaj legendar din mitologia greacă și romană, rege al dardanilor din Troada, faimos pentru frumusețea sa care a atras-o pe zeița Afrodita (Venus), cu care l-a zămislit pe eroul Eneas. În timpul distrugerii Troiei, fiind bătrân și paralizat, a fost salvat din flăcări de către fiul său, care l-a purtat pe umeri, devenind un simbol universal al pietății filiale în opera 'Eneida' de Virgiliu.
• anchises — Variantă ortografică și formă adaptată direct din limba latină pentru numele propriu Anchise, prințul dardan din Troada care a fost tatăl eroului troian Eneas. Reprezintă o grafie des întâlnită în edițiile critice și traducerile academice ale epopeii 'Eneida' de Virgiliu.
• Andraemon — Numele mai multor personaje din mitologia greacă clasică, cel mai cunoscut fiind regele Etoliei, soțul Gorgăi și tatăl lui Thoas (erou care a condus etolienii în Războiul Troian). În context literar și structural, această entitate mitologică întruchipează dinastia regală arhaică și legăturile genealogice complexe folosite de poeții antici (precum Homer) pentru a stabili legitimitatea teritorială și alianțele războinice.
• Andromaca — Eroină faimoasă din mitologia greacă, fiica regelui Eetion din Teba Ciliciei și devotata soție a lui Hector, prințul Troiei. În context literar și structural, figura sa (imortalizată de Homer în Iliada și de Jean Racine în celebra sa tragedie) întruchipează idealul clasic al demnității feminine, al fidelității conjugale și al suferinței materne profunde în fața ororilor și distrugerilor provocate de război.
• andromacha — Formă de bază grafică latină sau variantă literară veche pentru Andromaca (ortografiată istoric Andromacha), reprezentând numele soției devotate a eroului troian Hector. În contextul manuscriselor clasice medievale și al poemelor epice scrise în limba latină, această entitate onomastică structurală este utilizată pentru a evoca arhetipul suferinței materne, al demnității și al fidelității conjugale absolute în fața vicisitudinilor războiului.
• antenor — Personaj legendar din mitologia greacă, sfetnic troian înțelept în timpul Războiului Troian, recunoscut pentru poziția sa moderată și încercările de a obține pacea prin restituirea Elenei către greci. După căderea Troiei, tradiția îi atribuie salvarea datorită ospitalității arătate față de solii eleni și întemeierea unor orașe în nordul Italiei (cum ar fi Padova). În sens antonomastic rar, numele poate descrie un sfetnic prudent sau un negociator de pace.
• Antilochus — Prinț legendar al Pylosului în mitologia greacă, fiu al regelui Nestor și al Anaxibiei, recunoscut pentru vitejia, frumusețea și rapiditatea sa în timpul Războiului Troian. În sens structural și narativ, reprezintă arhetipul prietenului devotat și al războinicului loial, sacrificându-și propria viață pentru a-și salva tatăl atacat de Memnon, regele etiopienilor, faptele sale fiind celebrate în epopeile homerice.