#acut

• amilazurie — Prezența și eliminarea enzimei amilază prin urină; investigație medicală de laborator care măsoară clearance-ul renal și activitatea amilazei excretate. Deoarece amilaza este o macromoleculă cu greutate redusă filtrată glomerular, monitorizarea acestui parametru structural este esențială în diagnosticul afecțiunilor pancreatice acute, nivelul său rămânând crescut în urină (hiperamilazurie) pentru câteva zile chiar și după normalizarea valorilor din sânge.
• amuțit — Care a amuțit; persoană care a încetat să mai vorbească sau care și-a pierdut capacitatea de a scoate sunete din cauza unei stări emoționale intense (uimire, frică, șoc) sau a unei acțiuni externe. În sens ambiental sau tehnic, descrie un loc lipsit de zgomot, un aparat oprit din emisie sau o critică ce a fost complet neutralizată.
• Anemone acutiloba — Denumire științifică sinonimă pentru Hepatica acutiloba (sau Hepatica nobilis var. acuta), o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este recunoscută prin frunzele sale caracteristice cu trei lobi ascuțiți la vârf și flori timpurii de primăvară, cu nuanțe variind de la alb și roz până la albastru-pal, ce se dezvoltă în păduri mature și pe soluri calcaroase.
• antistreptolizina — Formă articulată sau variantă lexicală utilizată curent pentru antistreptolizina O (ASLO); anticorp specific produs de sistemul imunitar uman ca răspuns la infecția cu streptococi beta-hemolitici de grup A. Această proteină serologică neutralizează streptolizina O (o toxină hemolitică eliberată de bacterie), fiind determinată cantitativ în laboratoare prin titrul ASLO pentru a diagnostica complicațiile post-streptococice, cum ar fi reumatismul articular acut sau glomerulonefrita.
• anurică — Forma de feminin a adjectivului anuric; descrie o stare patologică, o fază evolutivă a unei boli sau o insuficiență renală severă caracterizată prin sistarea completă a eliminării de urină din organism.
• anurie — Simptom clinic critic și urgență medicală majoră caracterizată prin absența totală a secreției sau a eliminării urinei din organism, ori prin reducerea severă a acesteia sub pragul de o sută de mililitri în 24 de ore. Această condiție patologică poate fi declanșată de o disfuncție renală severă (insuficiență renală acută parenchimatoasă) sau de un obstacol mecanic situat pe căile excretorii superioare (anurie obstructivă).
• apendicită — Inflamație acută sau cronică a apendicelui vermiform, provocată de regulă de o obstrucție a lumenului acestuia din cauza prezenței unor coproliți, hiperplazii limfoide ori corpuri străine. Această patologie reprezintă una dintre cele mai frecvente urgențe chirurgicale abdominale, manifestându-se prin durere intensă în fosa iliacă dreaptă, greață și febră.
• apriorism — Doctrină filozofică sau orientare epistemologică (specifică în mod deosebit idealismului german și cartezianismului) care susține că elementele fundamentale ale cunoașterii umane sunt înnăscute ori independente de experiența senzorială, fiind structurate exclusiv prin rațiunea pură anterioară oricărei cercetări empirice.
• Aschoff — Eponim medical dedicat patologului german Ludwig Aschoff, utilizat pentru a descrie structuri anatomice sau modificări histopatologice specifice. În patologie, indică 'nodulii Aschoff' (granuloame inflamatorii specifice miocarditei din reumatismul articular acut) și 'celulele Aschoff' (macrofage multinucleate gigante), iar în anatomie se referă la 'nodulul Aschoff-Tawara' (nodulul atrioventricular al sistemului de conducere cardiac).
• ascute — A face ca lama sau vârful unui instrument sau obiect metalic, lemnos ori de altă natură să devină tăios, subțire ori ascuțit prin șlefuire, frecare sau polizare; a ascuți. În sens figurat, se referă la intensificarea, rafinarea sau exersarea unor simțuri, facultăți mintale ori stări de tensiune emoțională și conflictuală.
• ascuți — Formă sinonimică și adesea considerată standard în uzul modern pentru verbul 'ascute'; a subția, a pili sau a poliza marginea tăioasă ori vârful unui instrument pentru a-l face capabil să taie sau să străpungă. În sens figurat, se referă la intensificarea unor conflicte sau la rafinarea capacităților perceptive și intelectuale ale unei persoane.
• ascuțime — Proprietatea sau însușirea a ceea ce este ascuțit ori tăios; gradul de acuratețe sau de subțiere a unei lame sau a unui vârf. În sens senzorial și tehnic, definește claritatea deosebită a unei imagini optice (rezoluție), pătrunderea unei facultăți mintale (inteligență, perspicacitate) sau frecvența înaltă a unui sunet (tonalitate acută).
• ascuțit — Care are vârful ori tăișul subțiat și șlefuit pentru a tăia, a pătrunde sau a înțepa cu ușurință; ascuțat. În geometrie, descrie un unghi cu o deschidere mai mică de 90 de grade, iar în fonetică și acustică se referă la sunete sau voci cu o frecvență înaltă, stridente sau penetrante. Ca substantiv neutru, reprezintă acțiunea de prelucrare abrazivă a unei unelte ori un semnal sonor pătrunzător.
• ascuțitunghic — Care are toate unghiurile ascuțite, adică cu măsura strict mai mică de 90 de grade (sau pi/2 radiani); termen utilizat structural în geometrie pentru a clasifica triunghiurile în funcție de mărimea unghiurilor lor interne. Un astfel de model matematic implică proprietatea ca ortocentrul figurii să se afle întotdeauna în interiorul perimetrului acesteia.
• ASLO — Acronim medical pentru 'Antistreptolizina O', reprezentând un anticorp specific produs de sistemul imunitar uman ca răspuns la infecția bacteriană cu streptococ beta-hemolitic de grup A; titrul sau valoarea ASLO determinată din serul sanguin constituie un indicator clinic esențial pentru diagnosticarea și monitorizarea complicațiilor post-streptococice, cum ar fi reumatismul articular acut sau glomerulonefrita.
• autodezagreabil — Care își provoacă neplăcere, disconfort sau aversiune față de sine însuși; care se percepe pe sine într-un mod neplăcut, respingător ori inconfortabil din punct de vedere estetic, moral sau comportamental. Reprezintă o stare structurală de respingere a propriei imagini sau identități.