#adăpa

• adăp — Formă de indicativ prezent și conjunctiv prezent (persoana I singular) a verbului tranzitiv și reflexiv 'a adăpa'; acțiunea pe care o desfășoară cel care vorbește atunci când dă apă de băut unui animal sau când se răcorește consumând lichide. În sens metaforic, exprimă acțiunea de a asimila intens cunoștințe, idei sau stări spirituale dintr-o sursă considerată pură ori superioară.
• adapa — Erou mitologic și înțelept legendar din civilizația mesopotamiană antică (sumeriană și babiloniană), considerat unul dintre cei șapte înțelepți primordiali (Apkallu) și creator al fundamentelor civilizației umane în orașul Eridu. Conform mitului tabletelor de lut, el a refuzat hrana și apa nemuririi oferite de zeul Anu din cauza unui sfat înșelător primit de la zeul Ea, pierzând astfel șansa la viața veșnică pentru întreaga umanitate.
• adăpăciune — Formă substantivală arhaică, populară sau regională utilizată în trecut în locul termenului standard modern 'adăpare' sau 'adăpat'; acțiunea ritualică sau gospodărească de a da apă de băut vitelor ori turmelor la râu, fântână sau jgheab, ori locul propriu-zis unde se desfășura această activitate în cadrul comunităților pastorale vechi.
• adăpare — Acțiunea de a adăpa și rezultatul ei; procesul gospodăresc sau zootehnic prin care se asigură apa de băut necesară animalelor domestice (vite, cai, oi) pentru menținerea sănătății și a randamentului productiv. În sens larg, termenul desemnează și totalitatea operațiunilor de hidratare a șeptelului la jgheaburi, fântâni sau instalații automatizate.
• adăpat — Acțiunea de a da apă animalelor sau starea burtă-verde a unui animal care și-a potolit setea. Ca substantiv neutru, funcționează ca sinonim pentru 'adăpare', indicând momentul sau locul unde se adapă animalele. Ca adjectiv sau participiu, descrie un animal care a băut o cantitate suficientă de apă sau o substanță diluată cu un surplus de lichid.
• adăpătoare — Instalație, jgheab, vas sau dispozitiv special amenajat într-o curte, pe o pășune ori într-o fermă modernă pentru a asigura animalelor sau păsărilor accesul permanent și igienic la apa de băut. În sens tradițional, reprezintă un trunchi de copac scobit ori o structură de piatră așezată lângă o fântână, umplută manual cu apă pentru hidratarea șeptelului.
• adăpător — Persoană care are sarcina sau meseria de a adăpa animalele în cadrul unei exploatații zootehnice ori gospodării rurale. Ca adjectiv, descrie un obiect, un jgheab, o instalație sau un factor structural care servește la adăparea, hidratarea și potolirea setei șeptelului sau păsărilor.
• adăpătos — Bogat în ape, izvoare sau puncte de adăpare; care descrie un teren, o vale ori o regiune geografică fertilă ce oferă numeroase surse naturale de apă potabilă, fiind ideală pentru pășunatul vitelor și așezarea taberelor pastorale tradiționale.
• adăpătură — Formă substantivală arhaică sau populară utilizată în trecut pentru a desemna acțiunea de adăpare a animalelor ori rezultatul acestui proces; de asemenea, poate indica cantitatea de apă oferită unui animal la o singură adăpare sau porțiunea reziduală de apă amestecată cu impurități rămasă pe fundul unui jgheab după ce vitele au terminat de băut.
• Adapazarı — Oraș major și centrul administrativ al provinciei Sakarya situat în nord-vestul Turciei, amplasat în regiunea fertilă din apropierea Mării Negre și a râului Sakarya. Localitatea reprezintă un nod economic strategic, remarcabil la nivel industrial datorită fabricilor sale avansate de automobile, vagoane de tren și echipamente agricole, beneficiind istoric de poziționarea sa pe rutele comerciale majore către Istanbul.