#adoptie

• adoptabil — Care îndeplinește toate condițiile legale și de fond pentru a putea fi adoptat; despre un minor a cărui situație juridică a fost stabilită definitiv de o instanță judecătorească, permițând deschiderea procedurii de înfiere. În sens abstract, termenul se aplică unor idei, strategii sau modele conceptuale care prezintă o compatibilitate ridicată cu un sistem preexistent, fiind ușor de asimilat și implementat.
• adoptare — Acțiunea de a adopta și rezultatul ei; actul juridic prin care se creează legătura de filiație civilă între adoptator și cel adoptat. Prin extensie, procesul de aprobare oficială și intrare în vigoare a unui act normativ, a unei strategii guvernamentale sau a unui buget, precum și însușirea conștientă a unor obiceiuri, idei sau comportamente noi.
• adopție — Operațiune juridică prin care se creează o legătură de filiație civilă între adoptator și adoptat, precum și relații de rudenie între cel înfiat și rudele noii sale familii, implicând transferul total al autorității părintești. În sens larg, reprezintă acceptarea formală a unui sistem legislativ, preluarea conștientă a unei strategii organizaționale sau asimilarea simbolică a unei culturi sau patrii.
• adopțieni — Membri, adepți sau promotori ai doctrinei adopțianismului, care negau divinitatea congenitală și eternă a lui Isus Hristos, argumentând că statutul Său de Fiu al lui Dumnezeu a fost obținut prin adopție divină în momentul botezului. Termenul se utilizează strict în istoriografia ecleziastică pentru a desemna facțiunile religioase din antichitate și evul mediu timpuriu intrate în conflict cu ortodoxia trinitară.
• adopțiune — Formă arhaică, livrescă sau variantă juridică veche a termenului 'adopție', desemnând actul legal și solemn prin care se stabilește legătura de filiație civilă între un adoptator și un minor. Deși în codurile juridice moderne a fost înlocuit în mare parte de varianta scurtă, cuvântul persistă în texte istorice, documente notariale vechi sau lucrări literare academice.