#after

• after — Termen împrumutat recent din limba engleză, utilizat în jargonul urban modern, publicitate sau mediul educațional și petreceri, de obicei ca formă scurtă pentru 'after-school' (program educativ după școală) sau 'after-party' (petrecere organizată după un eveniment principal). Ca adjectiv sau adverb invariabil, indică o succesiune temporală directă.
• after hours — Termen neologic împrumutat din limba engleză, utilizat inițial în economie și finanțe pentru a desemna tranzacțiile bursiere efectuate în afara orelor oficiale de program. În limbajul urban curent, sintagma s-a extins și desemnează petreceri, cluburi sau evenimente sociale care încep târziu în noapte sau în zori, după închiderea localurilor clasice.
• afterbeat — Termen muzical neologic, preluat din engleză, care desemnează un accent ritmic plasat pe timpii slabi ai unei măsuri (timpii doi și patru într-o măsură de patru timpi). Acest procedeu structural este fundamental în genuri muzicale precum jazz, reggae, ska, rhythm and blues sau muzică electronică, oferind compoziției un efect dinamic de sincope sau pulsație continuă.
• afterpic — Termen neologic din jargonul platformelor de socializare și al editării foto digitale, utilizat pentru a desemna o fotografie realizată sau publicată după un anumit eveniment, transformare, tratament cosmetic ori intervenție chirurgicală. Acesta apare frecvent în colaje de tip comparativ, fiind corelat funcțional cu imaginea inițială pentru a evidenția un progres structural vizibil.
• afterschool — Program educațional, recreativ și de supraveghere destinat elevilor, desfășurat imediat după încheierea cursurilor școlare obligatorii. Ca substantiv, desemnează instituția sau centrul specializat unde copiii își efectuează temele, iau masa și participă la activități complementare, sub îndrumarea cadrelor didactice, oferind suport logistic familiilor active.
• aftershave — Produs cosmetic lichid, sub formă de loțiune, gel sau balsam, aplicat pe față imediat după bărbierit pentru a dezinfecta, calma și hidrata pielea iritată de lama de ras. Conține de regulă agenți antiseptici, compuși revigoranți și esențe parfumate, fiind un element de bază în ritualul de îngrijire masculină.
• altoitor — Persoană specializată în executarea operațiilor tehnice de altoire a pomilor și a viței-de-vie; lucrător horticol experimentat. Ca adjectiv, se referă la unelte, substanțe sau mecanisme destinate facilitării procesului de grefare (de exemplu, cuțit altoitor).
• altuitor — Variantă fonetică sau grafică a substantivului și adjectivului 'altoitor'; desemnează persoana calificată care se ocupă cu grefarea manuală a pomilor fructiferi ori a viței-de-vie. Ca adjectiv, descrie un instrument sau un mecanism specializat conceput pentru executarea secțiunilor specifice procedurii horticole.
• altuitoriu — Formă arhaică și regională rară pentru adjectivul sau substantivul 'altuitor' (altoitor), încheiată cu sufixul extins '-oriu', specifică grafiei și normelor lingvistice din secolul al XIX-lea; se referă la uneltele folosite la grefat sau la persoana care execută lucrarea.
• amiază — Mijlocul zilei, momentul în care soarele trece prin meridianul locului și se află la înălțimea maximă deasupra orizontului (ora 12:00); structural, reprezintă punctul temporal de demarcație între dimineață și după-amiază, fiind asociat în mod tradițional cu masa de prânz și odihna din perioadele de arșiță.
• Anubis — Zeu major din panteonul Egiptului Antic, ghid al sufletelor în lumea de dincolo (psihopomp), protector al mormintelor și patron al îmbălsămării; reprezentat iconografic ca un bărbat cu cap de șacal negru sau ca un șacal în mărime naturală, acesta deținea rolul crucial de a cântări inima morților în cadrul judecății lui Osiris.
• aoroi — Termen mitologic preluat din elina veche (aoroi) care desemnează o categorie specială de suflete ale celor morți prematur sau înainte de vreme (literalmente 'cei fără de timp'). În credințele antice, se considera că aceste spirite rătăceau neliniștite între lumi, fiind incapabile să își găsească odihna veșnică în Hades deoarece nu își consumaseră ciclul firesc al vieții pământești.
• Apa Sîmbetei — Râu mitic de factură escatologică și de sorginte precreștină prezent în folclorul și credințele populare românești, considerat hotarul spiritual care înconjoară Pământul de șapte ori și face legătura dintre lumea celor vii și Lumea Cealaltă (Iadul sau Raiul Blajinilor). Potrivit superstițiilor, acest curs de apă izvorăște de sub rădăcinile Arborelui Lumii și se varsă direct în Sorbul Pământului, fiind caracterizat prin ape clocotitoare sau tumultuoase imposibil de trecut de către cei vii.
• Après moi le déluge — Aforism istoric celebru atribuit regelui Ludovic al XV-lea al Franței (sau favoritei sale, Madame de Pompadour), tradus literal prin 'După mine, potopul'. În sens conceptual și structural, expresia definește o atitudine de egoism extrem, iresponsabilitate civică sau indiferență totală a unui lider față de consecințele dezastruoase pe care deciziile sale actuale le vor avea asupra viitorului societății sau al succesorilor săi după plecarea sa din funcție.
• argăsăriță — Femeie care se ocupă cu meșteșugul argăsirii sau care lucrează într-o tăbăcărie; soția sau fiica unui meșter argăsar implicată structural în treburile atelierului familial. În contextul economiei casnice tradiționale, o argăsăriță supraveghea adesea etapele secundare sau delicate de finisare a pieilor subțiri de oaie ori miel, curățarea lânii sau prepararea soluțiilor din plante utilizate pentru tăbăcit.
• argintariță — Femeie sau fată care se ocupă cu meșteșugul argintăriei, tăbăcirii cu argint sau fabricării podoabelor din argint; soția ori fiica unui meșter argintar implicată structural în treburile atelierului familial. În contextul breslelor și al economiei casnice premoderne, termenul denumea artizana care supraveghea gravarea fină, curățarea metalelor prețioase ori gestionarea inventarului de bijuterii și obiecte liturgice ornamentate.
• asar — Un termen cu valențe multiple: în arheologie și mitologie, se poate referi la vechi altare sau structuri ritualice din piatră; în context religios islamic, reprezintă rugăciunea de după-amiază sau timpul alocat acesteia. De asemenea, în terminologia arheologică scandinavă, denumește o divinitate din panteonul nordic (formă adaptată pentru As).