#ag

• a aborda — A te adresa direct unei persoane pentru a iniția o conversație, o negociere sau o interacțiune socială; a începe să studiezi, să discuți, să tratezi sau să rezolvi o problemă complexă, un subiect teoretic ori o situație critică; (în sens maritim original) a aduce o navă în contact direct cu o altă navă sau cu malul, voluntar sau din cauza unei coliziuni accidentale.
• a aborta — A pierde sau a întrerupe în mod prematur, spontan ori provocat, evoluția unei sarcini (avort); (în informatică și tehnologie, prin extensie modernă) a opri forțat executarea unui program, a unui script sau a unei operațiuni tehnice înainte de finalizarea sa completă; (în sens figurat, livresc) a eșua în realizarea unui plan, a unui proiect sau a unei acțiuni în fazele sale incipiente.
• Ab irato — Expresie latină tradusă prin 'la mânie' sau 'sub impulsul furiei'. În psihopatologie, psihologia clinică și psihiatria medico-legală, termenul descrie acte, declarații sau agresiuni comise în timpul unui afect puternic, când starea emoțională intensă (furia oarbă, criza de furie) îngustează temporar câmpul conștiinței și reduce capacitatea pacientului de a-și controla impulsurile sau de a evalua consecințele acțiunilor sale.
• Ab love principium — Aforism latin adaptat în metodologologia medicală și epidemiologie însemnând 'să începem cu ceea ce este cel mai important' (literal: 'începutul de la Jupiter'). În diagnosticul clinic, toxicologie și investigarea epidemiologică, maxima impune regula de a începe evaluarea cu ipoteza cea mai probabilă, cu toxicul cel mai periculos sau cu organul vital cel mai afectat, pentru a optimiza timpul de intervenție și a salva viața pacientului.
• abager — Meșteșugar care se ocupă cu fabricarea sau cu comercializarea abalei sau a hainelor din aba. În contextul igienei istorice și al etnomedicinii, breslele de abageri controlau calitatea și densitatea pănurii, asigurând confecționarea veșmintelor tradiționale ce serveau drept barieră termică esențială împotriva epidemiilor cauzate de expunerea la frig și umezeală.
• abageresc — Care aparține abagerilor sau abageriei; privitor la abageri sau la meșteșugul fabricării abalei. În studiile de cultură materială și antropologie socială, termenul descrie tehnicile, atelierele și standardele corporative de prelucrare a lânii groase folosite în comunitățile preindustriale pentru realizarea echipamentelor tradiționale de iarnă.
• abagerie — Atelierul, magazinul sau meșteșugul abagerului, unde se producea, se prelucra sau se comercializa aba și îmbrăcămintea groasă din pănură. Din punct de vedere istoric și igienic, abageriile reprezentau centre urbane importante pentru asigurarea articolelor vestimentare de protecție termică în secolele trecute, contribuind indirect la menținerea sănătății publice în sezoanele reci.
• abagiu — Termen istoric regional utilizat ca sinonim pentru abager; persoană care fabrica, croia sau vindea haine din aba. În istoria comunităților balcanice, abagii constituiau o categorie profesională distinctă, adesea organizați în bresle puternice care controlau rutele comerciale locale ale pănurii și interacționau cu sistemele sanitare mănăstirești pentru aprovizionarea cu pături.
• abagiubă — Formă feminină regională și arhaică extrem de rară, derivată din mediul breslelor, desemnând fie soția unui abagiu (meșteșugar de haine din lână groasă), fie o femeie care practica ea însăși prelucrarea domestică a pănurii sau comercializarea secundară a abalei în târgurile rurale.
• Abasizi — Membri ai celei de-a doua mari dinastii de califi care au guvernat Califatul Arab (750–1258), cu capitala la Bagdad. În istoria medicinei, epoca Abasizilor reprezintă 'Epoca de Aur' a științelor medicale islamice, caracterizată prin mișcarea masivă de traducere a textelor grecești (Galen, Hipocrate), înființarea primelor spitale publice moderne (Bimaristan), dezvoltarea farmaciei ca disciplină separată și apariția unor enciclopediști medicali iluștri precum Avicenna și Rhazes.
• abatiză — Obstacol defensiv format din arbori tăiați și prăbușiți cu ramurile ascuțite îndreptate spre inamic. În istoria medicinei militare și a epidemiologiei de teren, zonele cu abatize acumulat reziduuri organice și apă stagnantă, devenind focare insalubre și medii de propagare a vectorilor (țânțari, șobolani) responsabili de epidemii de malarie, tifos sau holeră în rândul trupelor asediate.
• Abbagnano — Perspectiva Abbagnano în psihologia medicală se referă la aplicarea existențialismului pozitiv (teoria filosofului Nicola Abbagnano) în psihoterapie, punând accent pe analizarea structurii posibilităților umane, gestionarea anxietății existențiale și abordarea clinică a alegerilor în stările de criză psihologică.
• abcedografie — Tehnică radiologică specială constând în efectuarea unei radiografii a cavității unui abces, realizată imediat după puncționarea, evacuarea parțială sau totală a puroiului și injectarea unei substanțe de contrast sau a aerului, utilizată pentru a evalua dimensiunile, conturul și extensia lojei patologice.
• abces — O colecție localizată de puroi, bine delimitată de o membrană piogenă neoformată, apărută ca urmare a distrucției tisulare și necrozei de lichefiere provocate de o infecție acută, cel mai frecvent de natură bacteriană (stafilococi, streptococi). Clinic se manifestă prin semnele curente ale inflamației: durere pulsatilă, tumefacție, căldură locală, roșeață și fluctuență.
• Abdallah ibn Mohammed — Emir al Cordobei (888–912) în timpul căruia s-au pus bazele administrative pentru stabilitatea urbană și sanitară a regiunii, permițând ulterior dezvoltarea marilor centre de studiu medical și farmacologic din Al-Andalus.
• Abderhalden — Eponim medical legat de numele biochimistului Emil Abderhalden, utilizat pentru a desemna reacția imunologică de apărare (reacția Abderhalden) bazată pe fermenții de apărare din ser, folosită în trecut pentru diagnosticarea precoce a sarcinii sau a anumitor afecțiuni oncologice și psihiatrice (precum demența precoce). De asemenea, termenul definește sindromul Abderhalden-Kaufmann-Lignac, o tulburare metabolică congenitală rară caracterizată prin cistinoză și nanism renal.
• abdomenoscop — Denumire arhaică sau istorică pentru endoscopul utilizat în trecut la examinarea directă a cavității abdominale (precursor al laparoscopului modern). În semiologia clinică timpurie, introducerea abdomenoscopului a permis medicilor să verifice vizual ipotezele somatice ale pacienților alienați, eliminând suspiciunile de tumori reale în cazurile de delir hipocondriac grav sau sarcină imaginară (pseudocieză).
• abdominoscopie — Metodă diagnostică arhaică sau istorică constând în examinarea vizuală directă a cavității abdominale și a organelor interne cu ajutorul unui abdomenoscop introduse printr-o incizie mică a peretelui pântecelui. În semiologia neuropsihiatrică veche, efectuarea unei abdominoscopii servea ca instrument de diagnostic diferențial pentru excluderea patologiilor tumorale sau inflamatorii reale la pacienții alienați care prezentau fixații somatice severe, delir hipocondriac persistent sau fenomene de pseudocieză (sarcină imaginară).
• abeceda — Variantă regională arhaică pentru 'abecedar' sau 'alfabet', utilizată istoric în Transilvania și Banat, provenită din filieră slavă și maghiară. În psiholingvistica clinică și logopedie, termenul este studiat în cadrul testelor de evaluare a deprinderilor primare de citit-scris, pentru identificarea semnelor timpurii de dislexie developmentală, agrafie sau în procesul de reeducare a limbajului la pacienții afazici care au suferit accidente vasculare cerebrale în zonele corticale ale limbajului (Broca și Wernicke).
• abecedar — Manual elementar conceput pentru învățarea scrisului și a cititului. În psiholingvistica clinică, neuropsihologie și logopedie, structura unui abecedar este utilizată ca instrument de evaluare standardizată pentru determinarea competențelor lingvistice de bază. Servește la identificarea semnelor timpurii de dislexie developmentală, agrafie sau alexie. De asemenea, este integrat în protocoalele de reeducare a limbajului pentru pacienții afazici care au suferit leziuni vasculare sau traumatice în ariile cerebrale corticale dedicate limbajului.