#ag

• Abenceragi — Eponim istoric și cultural derivat din numele nobilei dinastii maure Abenceraj (Abencerrages) din Granada, utilizat sporadic în literatura psihiatrică clasică din secolul al XIX-lea și în analizele psihanalitice (sindromul sau complexul Abenceragi). În semiologia alienismului vechi, termenul descria o variantă specifică de delir melancolic amestecat cu idei de mândrie familială pierdută, resentiment cronic și suspiciune paranoică de trădare complotată. Caracterizează pacienții care manifestau monomanie obsesivă centrată pe răzbunarea simbolică a onoarei unui clan sau pe trăirea unei nostalgii morbide, destructive, față de un trecut glorios idealizat.
• abenceraj — Forma de singular a eponimului clinic 'Abenceragi', desemnând un tip de structură psihopatologică caracterizată prin melancolie romantică, resentiment cronic profund și idei paranoice de trădare dinastică. În alienismul clasic din secolul al XIX-lea, termenul descria pacientul care dezvolta o monomanie obsesivă centrată pe pierderea onoarei sau pe prăbușirea idealizată a clanului său, trăind într-o izolare defensivă strictă.
• aberațiune — Formă arhaică și livrescă a neologismului 'aberație', utilizată în textele juridice, filosofice și medicale din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru a desemna o eroare gravă de judecată, o rătăcire a rațiunii sau o deviere flagrantă de la normele morale stabilite. În vechea jurisprudență românească, termenul califica o mărturie sau o interpretare absurdă a legii, considerată o rătăcire intelectuală temporară a celui care o formula.
• Abgar — Numele purtat de mai mulți regi din Edessa (Siria istorică), dintre care cel mai faimos în etnomedicina creștină românească este Abgar al V-lea Ukhama. Potrivit legendelor apocrife inserate în vechile cărți populare de leac, acesta suferea de lepră și s-a vindecat primind o scrisoare și o pânză cu chipul lui Iisus (Mandylion). Scrisoarea lui Abgar a circulat secole la rând în satele românești ca un talisman sacru (epistolie), fiind purtată la gât de bolnavi pentru a alunga ciuma, epilepsia, frigurile sau nașterile grele.
• abhaz — Persoană care face parte din populația de bază a Abhaziei sau care este originară de acolo; ca adjectiv, desemnează tot ceea ce aparține acestei regiuni sau culturii sale. În studiile globale de gerontologie și antropologie medicală din secolul al XX-lea, populația abhază a devenit un subiect major de cercetare datorită indicelui neobișnuit de ridicat de longevitate activă, cercetătorii analizând dieta locală, factorii genetici și stilul de viață rural pentru a înțelege secretele îmbătrânirii celulare încetinite.
• abhază — Limba vorbită de abhazi, făcând parte din familia limbilor caucaziene de nord-vest; ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a cuvântului 'abhaz'. În neuropsihologie și patologia limbajului (afaziologie), structura gramaticală extrem de complexă a limbii abhaze (caracterizată printr-un sistem uriaș de consoane și o structură verbală polisintetică) a servit drept model clinic pentru studierea modului în care creierul uman procesează sunetele dificile după traume cerebrale sau accidente vasculare.
• Abhazia — Regiune geografică situată pe coasta estică a Mării Negre și în versantul sudic al Caucazului Mare. În domeniul balneoclimatologiei și al istoriei medicale est-europene, Abhazia este recunoscută pe plan internațional ca o zonă climaterică terapeutică de prim rang, faimoasă pentru sanatoriile sale din Gagra sau Suhumi, destinate recuperării pacienților cu afecțiuni respiratorii cronice, tuberculoză pulmonară și boli cardiovasculare datorită aerului ionizat montan-marin.
• abhorare — Acțiunea de a abhora și rezultatul ei; procesul psihic sau manifestarea externă a unui sentiment profund de respingere, detestare maximă, ură sau aversiune de nestăvilit. În terminologia medicală și analiză comportamentală, termenul indică dinamica psihică prin care un individ își exprimă repulsia somatică sau ideatică, fiind un indicator important în evaluarea intensității unor tulburări afective ori a aversiunilor condiționate.
• Abilene — Termen utilizat în psihologia medicală, managementul riscului clinic și bioetică prin conceptul 'Paradoxul Abilene'; descrie situația în care o echipă medicală sau un grup de specialiști ia o decizie colectivă greșită (de exemplu, un plan de tratament riscant), deși individual fiecare membru consideră că decizia este incorectă, din cauza fricii de a contrazice consensul aparent al grupului.
• abilitat — Însușire care desemnează o persoană sau o instituție care a primit dreptul legal, împuternicirea sau recunoașterea oficială de a îndeplini o anumită funcție, de a lua decizii sau de a efectua anumite acțiuni administrative, juridice ori academice. Provine din participiul trecut al verbului „a abilita” și califică o stare de competență recunoscută formal.
• abițedar — Variantă arhaică și regională învechită a substantivului „abecedar”. Desemnează manualul elementar utilizat în trecut pentru învățarea scrisului și a cititului. Forma păstrează o pronunție hibridă influențată de pătrunderea timpurie a termenului în graiul popular din diferite regiuni ale țării.
• abițidar — Formă de deformare fonetică populară sau regionalism (întâlnit cu precădere în graiul din anumite zone rurale), utilizat ca variantă alternativă pentru „abecedar”. Definește aceeași carte de căpătâi din clasa întâi folosită pentru deslușirea literelor alfabetului.
• abitir — Termen adverbial popular utilizat regional (mai ales în Muntenia și Moldova) pentru a exprima ideea de superioritate, intensitate crescută sau emfază. Se folosește aproape exclusiv în structura comparativă „mai abitir”, având sensul de „mai tare”, „mai mult”, „mai strașnic” sau „cu atât mai vârtos”.
• ablastie — Concept abstract utilizat în filozofia modernă și epistemologie pentru a desemna absența completă a germenilor de dezvoltare spirituală, intelectuală sau conceptuală; o stare de sterilitate creativă totală sau incapacitatea unei doctrine de a mai genera idei noi ori evoluție teoretică. Spre deosebire de ignoranță, termenul pune accentul pe lipsa intrinsecă de potențial evolutiv din cadrul unui sistem de gândire.
• ablațiune — Formă conceptuală sau variantă terminologică pentru 'ablație', utilizată în geomorfologia clasică pentru a descrie fenomenul de îndepărtare, spălare sau dezgolire a rocilor sub acțiunea agenților externi (vânt, ape curgătoare, valuri). În dinamica solului, termenul subliniază faza inițială de transport a materialelor detritice fine înainte ca acestea să fie depuse în bazine sedimentare.
• ablativ — Caz flexionat al substantivului, pronumelui sau adjectivului în limbile indo-europene (precum latina sau sanscreta), care exprimă în principal punctul de plecare, separarea, îndepărtarea, cauza sau instrumentul unei acțiuni. Ca adjectiv, termenul se referă la structurile, desinențele sau funcțiile specifice acestui caz gramatical.
• ablaut — Alternanță vocalică sistematică în cadrul aceleiași rădăcini a unui cuvânt, utilizată în limbile indo-europene pentru a exprima diferențe de funcție gramaticală, timp, mod sau derivare lexicală, fără adăugarea de sufixe. Acest mecanism este cel mai vizibil în flexiunea verbelor neregulate (tari) din limbile germanice, unde schimbarea vocalei modifică timpul gramatical.
• abnega — Acțiunea de a renunța de bunăvoie la propriile interese, dorințe, drepturi sau la propria personalitate dintr-un spirit de devotament absolut față de o cauză înaltă, de o idee sau de binele unei alte persoane. Reprezintă actul voluntar de sacrificiu de sine.
• Abobra — Gen taxonomic monotipic de plante agățătoare, perene, din familia Cucurbitaceae, a cărui unică specie recunoscută este Abobra tenuifolia (cunoscută popular sub numele de dovlecelul roșu de râu). Este o plantă originară din America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay), cultivată parțial în sere sau grădini botanice europene ca plantă ornamentală datorită frunzișului fin și fructelor sale sferice, de un roșu intens la maturitate.
• aboli — Acțiunea de a desființa, a anula, a suprima sau a casa o lege, un obicei, o instituție publică ori o stare socială de drept, prin intermediul unui act legislativ oficial sau al unui decret emis de o autoritate statală suverană.