#agam

• Aegisthus — Personaj tragic din mitologia greacă, fiul adulterin al lui Thyestes și al propriei sale fiice Pelopia, născut ca instrument al răzbunării sângeroase în blestematul neam al Pelopizilor. Este recunoscut ca amantul Clitemnestrei împreună cu care a complotat pentru a-l asasina pe regele Agamemnon la întoarcerea acestuia din Războiul Troian, preluând tronul Micenei până când a fost ucis, ca act de răzbunare filială, de către Oreste.
• agam — Care se reproduce fără celule sexuale sau fecundare; organism vegetal ori animal a cărui înmulțire se realizează pe cale asexuată, prin diviziune celulară, înmugurire ori spori. În sens general, descrie procesul biologic structural care nu implică alternanța sau fuziunea de gameți.
• agamă — Șopârlă insectivoră din familia agamelor (Agamidae), cu capul mare, corpul turtit structural și coada lungă, răspândită în regiunile calde și aride din Africa, Asia și Australia; forma de feminin a adjectivului 'agam', care descrie un organism sau o fază biologică caracterizată prin reproducere asexuată, fără participarea gameților.
• agaman — Denumire populară regională sau arhaică atribuită unui personaj mitologic, unui uriaș din legendele românești ori unui om extrem de mâncăcios, lacom și burtos. Termenul este utilizat izolat în graiurile locale pentru a descrie o persoană nesățioasă sau o figură de basm cu proporții gigantice și apetit uriaș.
• agâmba — Termen regional utilizat în anumite comunități rurale din vestul sau sud-vestul României pentru a descrie acțiunea de a îndoi în formă de cârlig, a încovoia sau a curba un obiect rigid (precum o sârmă, un cui sau o creangă); prin extensie mecanică, se poate referi și la acțiunea de a prinde sau a agăța ceva folosind o tijă îndoită ori un cârlig improvizat.
• agâmbală — Unealtă rudimentară de gospodărie, formată dintr-o prăjină lungă de lemn terminată cu un cârlig metalic sau o ramificație îndoită, utilizată în mediul rural pentru a trage, a agăța sau a coborî obiecte la care nu se poate ajunge direct (cum ar fi crengile uscate din copaci, gălețile blocate în fântână ori fânul din căpițe); în sens figurat și peiorativ, termenul poate descrie o persoană foarte înaltă, slabă și deșelată, cu un mers deformat sau neîndemânatic.
• agâmbare — Acțiunea de a agâmba și rezultatul ei; procesul fizic sau mecanic prin care un obiect rigid (precum o sârmă, o bară metalică sau un cui) este îndoit, încovoiat sau curbat în formă de cârlig. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în limbajul gospodăresc sau mesteșugăresc tradițional pentru a defini deformarea unghiulară controlată a unui material.
• agâmbat — Care a fost îndoit în formă de cârlig, încovoiat sau curbat structural prin aplicarea unei forțe mecanice; obiect rigid (precum un cui, o sârmă sau o bară metalică) deformat unghiular pentru a servi la prindere sau fixare. În sens figurat și popular, poate descrie o persoană gârbovită, adusă de spate din cauza bătrâneții ori a muncilor fizice grele.
• agamede — Formă plurală arhaică sau variantă taxonomică veche utilizată în vechile manuale de istorie naturală din România pentru a desemna familia agamelor (Agamidae) ori specii de reptile înrudite structural cu șopârlele acrodonte.
• agamedes — Personaj din mitologia greacă, fiul lui Erginos și fratele lui Trophonios, recunoscut ca un arhitect și constructor legendar al Antichității. Împreună cu fratele său, a proiectat și ridicat structuri monumentale celebre, precum pragul de piatră al templului lui Apollo din Delphi sau vistieria regelui Hyrieus, fiind ucis în timpul unei încercări de evadare dintr-o capcană structurală.
• Agamemnon — Personaj central din mitologia greacă și epopeea 'Iliada' de Homer, rege legendar al Micenei și conducătorul suprem al armatelor ahee în timpul Războiului Troian. Fiul lui Atreus și fratele lui Menelaos, figura sa structurală întruchipează autoritatea regală absolută, dar și orgoliul tragic care a declanșat conflictul cu Ahile, fiind asasinat la întoarcerea sa de soția sa, Clitemnestra.
• Agamemnonides — Formă patronimică rară utilizată în literatura clasică și mitologie pentru a desemna un descendent direct al regelui Agamemnon, fiind aplicată în special fiului său, Oreste. Acest epitet structural subliniază legătura genealogică și moștenirea tragică a casei Atrizilor în cadrul epopeilor și al tragediilor grecești.
• agamet — Celulă reproducătoare asexuată (cum ar fi un spor, o zoosporă sau o conidie) capabilă să dea naștere direct unui nou organism viu, fără a fuziona în prealabil cu o altă celulă sexuală. Structura sa funcțională este specifică plantelor inferioare, ciupercilor și protozoarelor care folosesc alternanța de generații în ciclul lor biologic.
• agametange — Formă plurală sau adjectivală rară utilizată în botanică pentru a desemna organele sau structurile celulare asexuate în interiorul cărora se formează agameții (sporii sau zoosporii) la plantele inferioare, ciuperci ori alge. Termenul descrie aparatul reproducător non-sexual înainte de standardizarea morfologică modernă.
• agametangiu — Organ reproducător asexuat (sporangiu) întâlnit la alge, ciuperci și plante inferioare, în interiorul căruia se produc exclusiv agameți (spori sau zoospori). Structura sa anatomică este adaptată pentru protejarea și eliberarea celulelor de înmulțire non-sexuală, asigurând perpetuarea speciei fără procesul de fecundare.
• agameto — Formă celulară reproductivă primitivă sau gamet lipsit de diferențiere sexuală care se dezvoltă în mod direct, fără fecundare, dând naștere unui nou organism. Reprezintă o unitate biologică a reproducerii asexuate, întâlnită la unele protozoare, alge și ciuperci inferioare, unde multiplicarea nu implică fuziunea de material genetic complementar.
• agametocit — Celulă mamă specializată din interiorul căreia se formează, prin procesul de schizogonie sau diviziune multiplă, agameții sau merozoiții. Acest stadiu intracelular este caracteristic paraziților din încrengătura Apicomplexa (cum ar fi agenții malariei) și joacă un rol esențial în perpetuarea ciclului biologic asexuat în țesuturile organismului gazdă.
• agami — Pasăre tropicală de talie medie, originară din pădurile ecuatoriale ale Americii de Sud, caracterizată prin picioare lungi, gât zvelt și un penaj spectaculos cu reflexe metalice verzui, albăstrui și purpurii. Cunoscută și sub numele de pasărea-trompetist datorită strigătelor sale puternice și rezonante, aceasta trăiește în grupuri pe solul pădurilor umede, fiind ușor de îmblânzit și utilizată uneori de localnici pentru paza curților.
• agamic — Care se reproduce fără intervenția celulelor sexuale sau a procesului de fecundare; independent de fenomenele genetice de tip gametic. În sens structural, termenul descrie organismele, fazele evolutive, sporii sau modalitățile de multiplicare (precum înmugurirea sau diviziunea directă) care perpetuează specia în mod exclusiv asexuat, generând clone identice cu organismul parental.
• agamidă — Șopârlă din familia agamidelor, răspândită în regiunile calde ale Africii, Asiei și Australiei, caracterizată prin dinți acrodonți sudați de marginea oaselor maxilare, corp robust și o mare capacitate de adaptare la medii aride. Multe specii au abilitatea de a-și schimba culoarea pielii în funcție de temperatură ori starea emoțională, iar din punct de vedere structural, spre deosebire de alte șopârle, nu își pot autototomiza (rupe) coada în caz de pericol.