#agat

• arcașă — Femeie înarmată cu arc și săgeți sau specializată în tragerea la țintă; luptătoare din corpurile tactice ale unor armate antice sau detașamente de guerilă medievale. În context modern, termenul desemnează o sportivă legitimată care practică tirul cu arcul de performanță, demonstrând o disciplină structurală remarcabilă și precizie geometrică în competițiile naționale și internaționale.
• areapă — Denumire regională sau variantă fonetică rară utilizată în anumite graiuri dunărene sau dobrogene pentru a desemna o pasăre acvatică, în mod specific nagâțul (Vanellus vanellus) sau o varietate locală de sitar de mal. Termenul este strâns legat de vocabularul empiric al vânătorilor și pescarilor din zonele de baltă, reflectând adaptări onomastice locale.
• Argyreia tiliifolia — O specie de plantă agățătoare, liană viguroasă din genul Argyreia, familia Convolvulaceae, răspândită în regiunile tropicale ale Asiei de Sud și de Sud-Est, inclusiv în India, Indonezia și Filipine. Această liană este caracterizată prin frunze mari, subrotunde sau ovate, puternic cordiforme la bază, asemănătoare ca formă cu cele ale teiului (Tilia), și prin flori infundibuliforme de culoare roz sau purpurie, adaptându-se excelent în lizierele pădurilor tropicale umede și de-a lungul cursurilor de apă.
• Aristolochia brasiliensis — Specie exotică de plantă agățătoare, perenă, din familia Aristolochiaceae, nativă în flora spontană a Braziliei. Este remarcabilă prin vigoarea sa vegetativă și prin florile gigantice, bilobate, de culoare purpuriu-maronie cu inserții galbene, care emană un miros neplăcut, fetid, menit să atragă muștele pentru polenizare. Datorită aspectului ornamental neobișnuit, este utilizată în amenajarea peisagistică tropicală, deși păstrează profilul toxic caracteristic genului.
• Aristolochia durior — Denumire științifică sinonimă sau istorică pentru o specie de plantă agățătoare viguroasă, cunoscută în taxonomia modernă în special ca Aristolochia macrophylla (pipa-tutunului). Originară din estul Americii de Nord, planta se distinge prin frunzele sale gigantice, în formă de inimă, care creează un ecran dens de verdeață, și prin florile sale unice în formă de pipă curbată, fiind utilizată pe scară largă în amenajările peisagistice pentru îmbrăcarea pergolelor și a zidurilor.
• Aristolochia elegans — Specie de plantă agățătoare perenă din familia Aristolochiaceae, originară din America de Sud, cultivată pe scară largă în sere și grădini tropicale datorită florilor sale neobișnuite în formă de pipă sau caliciu, cu un model spectaculos de culoare purpurie închisă, maro și crem. Planta este remarcabilă prin adaptările sale biologice unice destinate polenizării, capturând temporar insectele în interiorul tubului floral printr-un sistem de peri direcționați în jos.
• aspectos — Care are o înfățișare frumoasă, plăcută sau atrăgătoare; obiect, produs sau preparat caracterizat printr-un design îngrijit, elegant și bine structurat din punct de vedere vizual, capabil să impresioneze pozitiv observatorul sau cumpărătorul.
• Asplenium bulbiferum — Specie de ferigă perenă din familia Aspleniaceae, nativă în Noua Zeelandă și Australia, cunoscută popular sub numele de feriga-mamă sau feriga bulbiliferă. Se remarcă prin capacitatea sa unică de a dezvolta mici bulbili vegetativi (puiet) direct pe fața superioară a frunzelor sale fin divizate, de un verde proaspăt; acești bulbili cresc, formează frunze mici și rădăcini, iar când devin destul de grei cad pe sol, dând naștere unor noi plante independente.
• Asystasia scandens — Specie de plantă agățătoare din genul Asystasia, familia Acanthaceae, originară în special din zonele împădurite și regiunile tropicale ale Africii de Vest. Se distinge prin lăstarii săi lungi și flexibili care se sprijină pe vegetația înconjurătoare pentru a ajunge la lumină, având frunze lucioase și inflorescențe terminale compacte cu flori tubulare, adesea albe sau crem, adaptate pentru polenizarea de către insectele mari din coronamentul pădurilor.
• atăgârța — Formă regională, rară sau arhaică întâlnită în graiurile populare românești (în special în zonele montane sau pastorale), utilizată ca o variantă expresivă pentru acțiunea de a agăța, a suspenda, a prinde sau a ancora un obiect (o unealtă, o traistă, un ceaun) într-un cârlig, într-un cui sau într-o creangă. În sens figurat sau contextual, poate descrie acțiunea de a prinde sau a agăța ceva în mod neglijent ori simbolic.
• atăgârțare — Acțiunea de a atăgârța și rezultatul ei; varietate regională și populară pentru procesul de agățare, suspendare sau prindere a unui obiect într-un punct fix de susținere. Este un substantiv de acțiune abstractă utilizat exclusiv în anumite comunități rurale arhaice sau consemnat în glosarele dialectale pentru studierea evoluției fonetice a lexicului românesc.
• atăgârțat — Fixat, prins, agățat sau suspendat într-un cui, cârlig ori ramură; aflat în stare de atârnare. Ca participiu și adjectiv regional, termenul descrie un obiect decorativ, o unealtă sau o traistă care a fost plasată într-un punct de susținere dintr-o gospodărie tradițională rurală, fiind specific graiurilor arhaice montane ori păstorești.
• atăgîrța — Variantă grafică învechită a verbului regional 'atăgârța' (a agăța, a suspenda), scrisă cu litera 'î' în interiorul cuvântului conform normelor ortografice anterioare anului 1993. Păstrează toate sensurile populare și pastorale, descriind acțiunea tradițională de prindere sau ancorare a unui obiect într-un punct fix de susținere dintr-o locuință rurală arhaică.
• atârdiseală — Termen argotic sau colocvial din limba română contemporană utilizat pentru a descrie acțiunea de a aborda insistent, de a agăța în scop romantic sau sexual, de a curta într-un mod direct ori ostentativ o persoană. În anumite contexte sociale urbane, cuvântul poate căpăta și sensul extins de pălăvrăgeală, discuție de complezență, tatonare verbală sau încercare de a intra în grațiile cuiva prin flatări repetate.
• atârdisi — A aborda o persoană în mod insistent în scopul de a o agăța, a o curta sau a flirta; a încerca să intri în grațiile cuiva prin replici directe ori flatări repetate. În sens extins, în jargonul urban, termenul poate descrie și acțiunea de a pălăvrăgi, a trage de timp într-o discuție banală sau a încerca să convingi pe cineva de un anumit lucru folosind argumente insistente sau tehnici de manipulare verbală.
• atârdisire — Acțiunea de a atârdisi și rezultatul ei; procesul sau tentativa argotică de a aborda, curta sau agăța o persoană în scop romantic sau de complezență. Reprezintă substantivarea verbului „a atârdisi” și este utilizată în mediile urbane sau în discuțiile informale ale tinerilor pentru a desemna un episod de flirt, tatonare verbală sau curtare ostentativă.
• atârdisit — Abordat, curtat sau agățat în mod insistent prin replici directe ori flatări romantice; care a făcut obiectul unei tentative de cucerire. În sens extins sau pasiv, termenul descrie o persoană (sau o situație) manipulată verbal, flatată excesiv sau prinsă într-o discuție lungă și obositoare de către cineva care urmărește să-i obțină bunăvoința ori atenția.
• atârna — A fixa un obiect într-un punct de susținere situat deasupra, lăsându-l să cadă liber în jos fără a se sprijini pe sol; a suspenda, a agăța. Ca verb intranzitiv, descrie acțiunea de a avea o anumită greutate (a cântări) sau, în sens figurat, a avea o importanță decisivă ori o influență majoră într-o situație. Ca verb reflexiv, definește acțiunea de a se agăța fizic de ceva sau de a depinde total de cineva.
• atârnat — Prins de un punct de susținere situat deasupra, fără a se sprijini pe sol; suspendat, agățat, pendulant. În sens larg sau figurat, descrie o persoană care se află într-o stare de dependență totală (financiară, morală, socială) față de cineva, un proiect lăsat nerezolvat ori suspendat temporar (în suspans), sau o atitudine lipsită de vlagă, blegiți ori lăsată în jos din cauza oboselii.
• atârnător — Care atârnă, pendulează sau stă suspendat de un punct aflat deasupra; aflat în poziție verticală liberă fără sprijin la bază. Ca substantiv masculin, în sens tehnic vechi sau regional, desemnează o greutate legată la un fir pentru a măsura verticalitatea (fir cu plumb) ori un element de prindere, iar în sens peiorativ social descrie o persoană parazită, un profitor care trăiește pe seama altora.