#aglomerare

• aflua — A curge, a se îndrepta sau a se revărsa în cantități mari spre un singur punct. Folosit inițial pentru masele de lichid care se varsă într-un emisar, termenul descrie în sens figurat deplasarea masivă, simultană și convergentă a unei mulțimi de oameni, a unor mărfuri, capitaluri sau informații către un centru de interes ori o destinație specifică.
• afluență — Sosire, adunare sau mișcare masivă și simultană de oameni ori de lucruri către un anumit loc, eveniment sau centru de interes. În context comercial, descrie un aflux mare de clienți sau cumpărători, iar în sens arhaic ori livresc poate indica o abundență extremă de bunuri spirituale sau materiale.
• afluire — Acțiunea de a aflua și rezultatul ei; mișcarea masivă, continuă și convergentă a unui fluid, a unei mulțimi de oameni sau a unor bunuri spre un singur punct. În medicină, reprezintă acumularea abundentă și rapidă a sângelui sau a altor umori biologice într-un anumit organ ori țesut, generând de obicei o stare de congestie.
• aflux — Sosire sau acumulare masivă, bruscă și simultană de oameni, mărfuri, bani, aer sau lichide biologice într-un anumit loc ori organ. În sens economic și demografic, indică un flux intens de imigranți, vizitatori sau investiții care modifică rapid echilibrul existent într-o regiune.
• aglomerare — Acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei; îngrămădire, acumulare sau concentrare mare de oameni, vehicule, clădiri sau obiecte într-un spațiu limitat ori determinat. În metalurgie și geologie, reprezintă un proces tehnologic ori natural de consolidare a particulelor fine în bucăți mai mari, prin tratament termic sau presare structurală.
• agrămădi — A strânge, a aduna sau a acumula obiecte, mărfuri sau cereale într-un singur loc, formând o grămadă; a stivui. La forma reflexivă, termenul descrie acțiunea unei mulțimi de oameni sau de animale care se strâng laolaltă într-un spațiu restrâns, înghesuindu-se sau aglomerându-se din cauza poftei, a fricii ori a lipsei de spațiu.
• agrămădire — Acțiunea de a se agrămădi și rezultatul ei; strângere, acumulare sau stivuire a unor obiecte într-un singur loc; îngrămădire. Termenul descrie de asemenea procesul prin care o mulțime dezordonată de oameni sau animale se adună compact și presat într-un spațiu limitat, formând o aglomerare densă din cauza panicii, a curiozității sau a înghesuielii.
• ancombrament — Starea de aglomerare, blocare sau ocupare excesivă a unui spațiu, a unei căi de comunicație ori a unui canal de date de către un volum mare de elemente fizice ori fluxuri informaționale. În sens arhitectural și logistic, reprezintă spațiul fizic total pe care un obiect, un utilaj sau o structură îl ocupă într-un perimetru dat, generând adesea obstacole în fluidizarea circulației ori a proceselor operaționale.
• antioraș — Concept urbanistic și sociologic care desemnează o așezare sau o dezvoltare teritorială haotică, lipsită de structură comunitară coerentă, spații publice funcționale și identitate culturală, reprezentând antiteza funcțională a unui oraș ideal; termenul descrie adesea zonele de expansiune periferică necontrolată (suburban sprawl) care alienează locuitorii și degradează mediul înconjurător.
• arhipopulat — Arhipopulat descrie o regiune geografică, o zonă urbană, un teritoriu sau o așezare umană care prezintă o densitate demografică extrem de ridicată, depășind cu mult media obișnuită ori capacitatea sustenabilă a mediului; suprapopulat. Termenul indică o concentrare masivă de locuitori pe unitatea de suprafață, generând adesea provocări majore în administrarea resurselor și a infrastructurii.
• autoaglomerare — Fenomen sau proces spontan prin care particulele fine dintr-un material, pulberile metalice ori granulele minerale se adună și se compactează de la sine sub acțiunea forțelor intermoleculare, a umidității, a presiunii proprii sau a electrostaticii, formând aglomerări ori blocuri compacte fără adăugarea unui liant artificial exterior.