#agoniza

• agoniza — A se afla în agonie, a duce lupta supremă și terminală cu moartea, manifestând o stingere progresivă a funcțiilor vitale ale organismului. În sens figurat sau literar, verbul descrie acțiunea de a se prăbuși lent, a pieri, a se stinge sau a lâncezi într-o stare de declin profund, de neputință dureroasă ori de degradare inevitabilă (despre o instituție, o relație sau o epocă istorică).
• agonizant — Care se află în agonie, care agonizează, muribund. În sens extins sau figurat, termenul descrie ceva care provoacă o suferință fizică ori psihică extremă, un chin sfâșietor, o așteptare chinuitoare sau o stare de tensiune intolerabilă (de exemplu, o tăcere agonizantă); de asemenea, poate califica un ritm, un strigăt sau un suspine terminal.
• agonizare — Acțiunea de a agoniza și rezultatul ei; procesul fiziologic terminal de trecere lentă de la viață la moarte clinică, marcat de zbuciumul trupului și stingerea funcțiilor vegetative. În sens figurat, termenul descrie o descompunere treptată, un declin prelungit sau o degradare ireversibilă a unui sistem, a unei structuri politice ori a unui proiect lipsit de resurse.
• antagoniza — A provoca antagonism, a stârni ostilitatea sau opoziția cuiva printr-un comportament sfidător, decizii adverse sau declarații provocatoare. În sens medical sau biochimic, reprezintă acțiunea de a contracara, de a neutraliza ori de a anula efectul unei substanțe, al unui hormon sau al unui medicament prin intermediul unui agent opus.
• antagonizare — Acțiunea de a antagoniza și rezultatul ei; procesul psihologic sau social prin care se instaură o stare de ostilitate, respingere ori opoziție activă între indivizi, grupuri sau ideologii. În sens medical și biochimic, reprezintă neutralizarea, blocarea sau contracararea funcțională a efectului unei substanțe active, al unui neurotransmițător ori al unui medicament prin intervenția unui agent cu acțiune contrară.
• antagonizat — Care a fost supus procesului de antagonizare; care a fost transformat în oponent sau tratat cu ostilitate. În biochimie și farmacologie, descrie un receptor biologic, un hormon sau o enzimă a cărei activitate naturală a fost complet blocată, neutralizată ori inhibată prin intervenția unui agent chimic antagonist.