#alfabet

• analfabetism — Stare sau caracteristică a unei persoane ori a unei populații care nu știe să citească și să scrie; neștiință de carte. Reprezintă un indicator social și economic major utilizat la nivel mondial pentru a măsura gradul de dezvoltare și accesul la educație dintr-o regiune. În societatea modernă, termenul s-a extins structural pentru a defini deficiențe de adaptare în domenii complexe, cum ar fi analfabetismul funcțional, cel digital sau cel științific.
• analfabetizm — Variantă grafică sau ortografică învechită (ori eroare reziduală de tipar) pentru termenul standard 'analfabetism', întâlnită uneori în documentele administrative sau în publicațiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Desemnează starea sau caracteristica unei populații neștiutoare de carte, reflectând o perioadă în care scrierea sufixului hibrid era influențată de normele altor limbi europene.
• arabic — Care aparține arabilor, Arabiei sau culturii și limbii acestora; specific civilizației dezvoltate în Orientul Mijlociu și nordul Africii. În sens lingvistic, termenul descrie o limbă semitică majoră, vorbită de sute de milioane de oameni și utilizată ca limbă liturgică a islamului, caracterizată printr-un sistem de scriere de la dreapta la stânga și o structură bazată pe rădăcini triconsonantice.
• aramaic — Care aparține regiunii antice Aram, populației arameilor sau culturii și limbii acestora. În sens lingvistic, termenul descrie o limbă semitică de nord-vest (limba arameică, substantivată ca 'aramaica'), utilizată istoric drept lingua franca a marilor imperii din Orientul Apropiat (Asirian, Babilonian, Persan), faimoasă pentru utilizarea sa pe scară largă în antichitate și ca limbă maternă vorbită de Iisus Hristos.
• arameic — Care aparține vechiului popor semitic al arameilor, regiunii istorice Aram din Orientul Apropiat sau limbii vorbite de aceștia. În sens lingvistic, reprezintă norma principală curentă din limba română (conform DOOM) pentru a descrie limba arameică (substantivată ca 'arameica'), un idiom din grupul limbilor semitice de nord-vest care a servit drept lingua franca a marilor imperii orientale în antichitate și a fost vorbită ca limbă maternă de Iisus Hristos.