#alopat
- alopat — Despre medici, metode de tratament sau produse farmaceutice: care aparține alopatiei sau medicinii clasice științifice; medic care practică medicina bazată pe dovezi, utilizând substanțe chimice sau proceduri active ce produc efecte opuse sau contrare simptomelor bolii tratate (conform principiului contraria contrariis curantur). Acest sistem structural se diferențiază fundamental de homeopatie sau practicile empirice complementare.
- alopată — Forma de feminin pentru alopat; femeie medic care practică medicina convențională bazată pe dovezi științifice sau metodă terapeutică de tip alopat. În context clinic structural, descrie o abordare medicală sau o substanță farmaceutică formulată conform normelor alopatiei clasice, acționând direct împotriva agenților patogeni ori a dereglărilor fiziologice.
- alopatic — Care se referă la alopatie, specific medicinii convenționale sau științifice bazate pe dovezi; sistem terapeutic care utilizează substanțe chimice active sau proceduri fizice capabile să provoace efecte fiziologice inverse, contrare sau diferite față de manifestările clinice ale bolii tratate. Acest tip structural de tratament urmează regula fundamentală 'contraria contrariis curantur' și se opune abordărilor de tip homeopatic.
- alopatie — Metodă sau sistem terapeutic convențional, bazat pe dovezi științifice, care combate bolile prin administrarea de remedii medicamentoase ori proceduri ce produc manifestări sau reacții fiziologice opuse ori diferite față de cele provocate de boala însăși. Acest termen structural a fost creat istoric pentru a delimita clar medicina științifică oficială de doctrinele homeopatice alternative.
- alopatric — Despre specii, populații sau organisme înrudite: care ocupă areale geografice complet diferite, izolate sau separate prin bariere fizice naturale (munți, râuri, deșerturi) care împiedică fluxul de gene și încrucișarea directă. În biologia evoluționistă, izolarea alopatrică reprezintă mecanismul structural principal prin care se declanșează speciația, determinând acumularea de mutații genetice independente în populațiile separate.
- amoniemie — Prezența și concentrația amoniacului sau a ionilor de amoniu în sângele circulant. În mod normal, nivelul acestuia este menținut foarte scăzut prin transformarea lui rapidă în uree la nivelul ficatului; determinarea cantitativă a amoniemiei este crucială pentru diagnosticarea insuficienței hepatice severe, a cirozei avansate sau a unor erori înnăscute de metabolism ale ciclului ureei.